Aer conditionat
Prima forma de „aparat de aer conditionat†a fost un sistem de apeducte in peretii incaperilor. Bazata pe folosirea apei reci, metoda era accesibila numai claselor superioare, deoarece apa era o resursa pretioasa la acea vreme. in secolul XVIII, omul de stiinta Michael Faraday a descoperit ca amoniacul lichid produce inghet. in 1842, fizicianul american John Gorrie a creat primul sistem de refrigerare a apei pentru a produce gheata. Tot el a implementat ideea de a utiliza sistemul de refrigerare pentru a raci aerul din spitele si case, asa a aparut aerul conditionat. Sistemul comprima aerul cu ajutorul unui compresor de aer, apoi racea partial aerul cald cu apa inainte sa-i permita sa se extinda. Expansiunea izotermala racea aerul la o temperatura suficient de scazuta incat sa inghete apa si sa produca gheata. Gorrie a construit un prototip functional al aparatului, dar sistemul sau a fost un esec comercial. Termenul de „aer conditionat†a aparut in 1906, cand un inginer din industria textila, Stuart Cramer, l-a folosit. Acesta a experimentat diferite feluri de a ameliora efectele aerului uscat generat de procesul de productie. Experimentul pe care Cramer l-a initiat a avut un efect considerabil asupra calitatii aerului din fabrica. Primele aparate cu rol de a controla umiditatea aerului au fost inventate la inceputul secolului XX pentru a fi folosite in tipografii.
Aparatele de aer conditionat au inceput sa fie folosite la scara larga in anii 1950, pentru a raci aerul din case sau automobile.
