Bule estivale
Poate din cauza temperaturii scăzute recomandată pentru servire, poate din cauza aspectului festiv-jucăuș al bulelor, poate….. Cert este că vara apetitul pentru consumul de vinuri efervescente crește exponențial. Singura problemă care rămâne de rezolvat este opțiunea: să fie bule, dar de care? Frizzante, prosecco, vin spumant sau clasica șampanie (champagne)?
înainte de a lua decizia care să se muleze perfect pe așteptările noastre, trebuie să tragem puțin cu coada ochiului în culisele modului de fabricare a vinurilor efervescente. Asta pentru că principalele deosebiri vin și din soiurile de strugure folosit și din nivelul de zaharuri, dar în special din metoda de fermentare.
CHAMPENOISE SAU CHARMAT / MARTINOTTI: METODA FACE DIFERENÈšA
Numită tradițională, metoda Champenoise a fost folosită prima oară în regiunea Champagne din Franța. în celelalte regiuni ale Franței (Cremant), precum și în alte țări, prin această metodă se obțin vinurile spumante.
După prima fermentare, vinificatorii adaugă drojdii și zahăr în sticlă, o dopuiesc și lasă să aibă loc a doua fermentare în sticlă. Astfel, dioxidul de carbon rezultat rămâne captiv în sticlă, el fiind responsabil de producerea spectaculoaselor bule. Cele mai multe apelațiuni cer o maturare la sticlă de minim 9 luni și maxim 33 de luni. Presiunea în sticlă ajunge de la minim 3 atmosfere la maxim 6,5 atmosfere. în funcție de cantitatea de zahăr adăugată, aceste vinuri pot fi extra-brut (aproape fără zahăr), brut, seci, demiseci…
Metoda Martinotti, numită și Charmat în Franța, a fost inventată în secolul al XIX-lea de către Federico Martinotti, un oenolog italian din regiunea Asti. Deosebirea de metoda clasică constă în faptul că a doua fermetare nu mai are loc în sticlă, ci în cisterne de inox, după care vinul este îmbuteliat sub presiune. Prima consecință este un cost mult mai mic de producție, ceea ce face ca spumantul Charmat să devină mult mai accesibil. A doua consecință este o capacitate de producție mult mai mare. Trebuie recunoscut însă că spumantele obținute prin metoda Charmat au un perlaj inferior celor obținute prin metoda tradițională, Champenoise.
FRIZZANTE, UN EFERVESCENT MAI DISCRET
Termenul de „frizzante” vine din Italia, acolo unde este mai popular acest gen de vinuri mai puțin acidulate decât spumantele, dar mai sprințare decât clasicele „liniștite”. Ceea ce nu înseamnă însă că identitatea sa este italiană. Și francezii au același tip de vin, numit însă „petillant”. La rândul lor, nemții l-au botezat „perlwein”, iar în Spania sunt numite „Vino de Aguja”.
Dacă despre șampanie se știe cam cine și când a inventat-o, nu același lucru se poate spune despre frizzante/petillant. Cu o origine incertă și disputată de mai multe țări, aceste vinuri au însă câteva elemente comune de identitate. Astfel, dacă la vinurile spumante (șampanie, prosecco, cava) avem o presiune în sticlă între 3 și 6 atmosfere, la vinurile frizzante presiunea se situează între 1 și 2,5 atmosfere.
Unii spun că avem o „rudă” mai săracă a șampaniei clasice, considerată a fi mai nobilă, mai fină și mai complexă în arome. De fapt, frizzante nu este comparabil cu șampania. Este altceva. în general, vinurile frizzante “înțeapă” puțin limba și, destul de des, „perlarea” este folosită pentru a masca zahărul în exces. Sunt vinuri care nu au o complexitate și nici o eleganță deosebită, dar sunt răcoritoare, sprințare, fiind indicat a se consuma tinere și bine frapate.
Dintre frizzantele consacrate, cele mai cunoscute sunt cele din regiunile italiene Emilia-Romagna și Piemonte: Lambrusco, Gavi (cel mai scump vin frizzante italian exportat), sau Moscato d’Asti, un vin frizzante ușor, ideal pentru deserturi.
PROSECCO, UN SPUMANT CU PRETENÈšII
Prosecco este cunoscut ca o variantă italiană a vinului efervescent, deși, în funcție de gradul de efervescență, el poate fi „spumante”, „frizzante”, dar și „tranquillo”, sau „fermo” (vin liniștit, fără perlaj). Este un vin alb, sec sau extrasec, cu 11-12% vol.alc., cu arome intens fructate, de măr, pară, caisă, piersică.
Dacă la șampanie se folosește metoda tradițională (a doua fermentație are loc direct în sticlă), majoritatea producătorilor de Prosecco folosesc metoda Charmat, mai ieftină (a doua fermentație are loc în cisterne din inox). Doar producătorii din zona Conegliano Valdobbiadene (DOCG) au voie să utilizeze și metoda tradițională.
Un Prosecco original poate purta această denumire doar dacă este produs în nord-estul Italiei, în regiunile Friuli, Veneția, Giulia și Veneto. Strugurii pot fi numai din soiul de struguri Glera, alături de care se mai pot folosi, dar numai în proporție de maxim 15%, următoarele soiuri: Verdiso, Bianchetta Trevigiana, Perera, Glera Lunga, Chardonnay, Pinot Blanc, Pinot Gris și Pinot Noir.
