Cezar Ioan, fondator Vinul.Ro: “O revistă rămâne ce a fost dintotdeauna cuvântul scris – un factor de civilizație”

într-o societate care are o nevoie acută de educație, în toate domeniile, editarea unei reviste de nișă de calitate este un demers care merită salutat. Prin urmare, am răspuns cu bucurie la invitația jurnaliștilor de la revista Vinul.Ro, care au aniversat săptămâna aceasta 100 de ediții. Fondată în 2002, de Cezar Ioan (foto stânga), publicația și-a asumat de-a lungul anilor nu doar un rol de informare, ci un rol activ în lumea vinului, de inițiator/organizator de evenimente, campanii, degustări, conferințe de specialitate sau concursuri de vinuri, care au contribuit și contribuie în continuare la educarea publicului larg, dar și a specialiștilor, în materie de vinuri.

Da, putem spune că știm mai multe astăzi despre vinuri (și) datorită revistei Vinul.Ro! (mi-a plăcut mult o vorbă pe care a spus-o Cezar, în discursul lui pregătit pentru această ocazie: “Noi am gustat cam orice, pentru ca voi să puteți bea vinurile cele mai bune!”).

De altfel, rolul publicației Vinul.Ro s-a schimbat o dată cu anii (și cu piața), ne spune Cezar, în sensul în care revista a devenit astăzi un promotor al culturii vinului, al unui stil de viață din care vinul este parte integrantă. Vinul.Ro face astăzi parte din ceea ce se numește “cultură urbană”.

Care este, azi, misiunea publicației Vinul.Ro? își mai găsește loc print-ul într-o lume a online-ului? Cum a evoluat apetitul informațional al consumatului român de vin? Dar al specialistului horeca? (De ce) Mai avem nevoie de reviste, în general, și de o revistă de vinuri, în particular? Ce îl motivează să continue acest demers editorial? La aceste întrebări, dar și la altele, ne-a răspuns Cezar Ioan, fondatorul Vinul.Ro.

Care este și cum s-a schimbat de-a lungul anilor misiunea/rolul revistei Vinul.Ro?

Dacă la început rolul revistei a fost de a face vinul cunoscut către consumatori, către piață și către revânzători, pe parcurs rolul revistei s-a schimbat, devenind un promotor mai degrabă al unei culturi a vinului. Când mă refer la cultura vinului mă refer la cultura ieșitului în oraș, cultura mâncării și la cultură în general. încercăm cât mai mult să poziționăm vinul într-un context cultural al unui om care vrea mai mult de la propria lui viață; vrea să vadă un film bun, vrea să vadă o piesă de teatru bună, vrea să vadă un concert bun, vrea să mănânce și să bea bine undeva, își dorește să fie respectat. Vinul îl vedem, din ce în de mai mult, ca pe o parte a acestui stil de viață.

Sigur că, de la început revista s-a numit “Despre vin și stil de viață”, dar trebuie să recunosc că mulți ani a fost doar despre vin și mai puțin despre stil de viață. Acum, pe măsură ce consumatorul s-a sofisticat și a devenit mai atent la elementele de diferențiere dintre ofertele la care are acces, am găsit că este un teren mai fertil și pentru noi să intrăm în lumea asta. De aici articole, din ce în ce mai multe, despre restaurante, mâncare, bucătari, despre personaje care schimbă ceva pe piețele ăstea, dar și despre evenimente culturale. Vinul.Ro a ajuns să fie partener media sau de organizare la concerte de muzică clasică, de muzică modernă, la baluri de caritate și tot felul de acțiuni care ar trebui să facă parte din viața unui om contemporan, urban.

De ce avem nevoie de o revistă de vin, în opinia ta?

Pentru că, în continuare cred că vinul face parte din stilul de viață al unui om civilizat și că nu poate lipsi, așa cum nu ne lipsesc pantofii, hainele. Oamenii au nevoie de informație, iar vinul – și iată gastronomia mai nou – face parte din setul de informații, hai să nu spunem esențiale, dar importante pentru un cetățean urban civilizat, care vrea să aibă parte de experiențe îmbogățitoare. Aceste informații te îmbogățesc cu oameni noi, cu povești noi, cu gusturi noi, cu alte deschideri decât aveai în mod obișnuit. Iar noi ne adresăm celor mai pretențioși, care nu se mulțumesc cu puțin.

Cui vă adresați? Unde vreți să ajungă mesajul vostru?

în primul rând, vreau să ajungem în marile orașe. Pentru că aici este o ofertă suficient de mare de produse și servicii pentru consumatori pretențioși, în ceea ce privește zona noastră de stil de viață. Asta nu înseamnă că nu avem abonați și din sate, avem, nu-s foarte mulți, ei citesc revista dar apoi nu au posibilitatea să experiementeze lucrurile despre care vorbim. Aș zice că Vinul.Ro face parte din ceea ce se numește cultură urbană, în special cultură urbană de mari orașe. Aici mă refer la vreo 10 orașe din România, cam asta e aria de acoperire. Revista este orientată mai mult Business2Consumer decât B2B, dar avem și o parte de business2business.

în acest context, cum simți apetitul de informație al celor care lucrează în horeca?

E în creștere. Sunt mai interesați decât în urmă cu câțiva ani. Nu prea se abonează la revistă, ei încep să perceapă valoarea unei reviste ca a noastre prin modul în care percep succesul evenimentelor pe care noi le promovăm. Ei întâi văd la noi nu valoarea de informație ci valoarea de a aduce public într-o locație în care facem evenimente, încep să-și dorească și ei evenimente la fel. Dorindu-și evenimente la fel, ajung într-o relație măcar de discuție cu noi, ne întreabă ‘măi, cum putem face și noi evenimente de tipul ăsta care aduc public elevat, public care cheltuie bani în locații’. Fie că, mai departe, decid să-și facă singuri astfel de evenimente sau campanii, fie că lucrează cu noi, ajung să se apropie în felul ăsta de conceptele pe care noi le vehiculăm. Chiar dacă nu o fac neapărat în mod direct, abondându-se și citind din scoarță în scoarță revista, încep să perceapă că alte locații care folosesc mijloacele noastre de comunicare au mai mult succes decât ei și cumva devin interesați de ceea ce facem noi și caută soluții de tipul celor pe care noi le promovăm.

Domnul Catalin Păduraru spunea într-o conferință Vinul.Ro că, în momentul de față, clientul final a devenit mai informat decât horecarul; că el este mai avid de informație. Ce părere ai despre asta?

Cred că e adevărat. Dar e adevărat că e mai informat decât horecarul mediu. Dacă vorbim despre horecarii cu pretenții foarte înalte, care au clientelă foarte pretențioasă, ei n-ar putea rezista dacă ar fi mai prost informați decât clienții lor. Ei sunt nevoiți să țină ștacheta sus.

Ce e foarte vizibil însă și îmi pare rău să o spun, a scăzut mult calitatea educației în general, nu doar a profesionalismului în horeca de categorie mijlocie. Oamenii care lucrează pe posturi de ospătari, chiar și pe posturi de bucătari, îmi pare rău să o spun, nu se ridică la nivelul așteptărilor, nu au cunoștințele necesare, nu au atitudinea corespunzătoare pentru a lucra într-un domeniu atât de sensibil. Sunt oameni care nu ar intra într-un local dacă ar fi serviți așa cum servesc ei acolo unde lucrează. Sper să fie doar o etapă și să treacă, iar oamenii să înțeleagă că trebuie să livreze la locul de muncă cel puțin acea calitate pe care ei o așteaptă la rândul lor atunci când sunt pe scaunul clientului. Trăim într-o țară care se vaită, toți ne văităm ce proaste sunt restaurantele, ce mizerabil se poartă ospătarii, dar când suntem angajați să facem chestiile astea nu ne comportăm cu aceeași eleganță față de clienții noștri pe care ne-o dorim și noi la rândul nostru, din păcate. Dar asta va trece, părerea mea este că nu vor rezista pe termen lung localurile de tipul ăsta.

Că tot vorbim despre zona HoReCa, ați lansat săptămâna asta ghidul City Best București, care cuprinde recomandări de restaurante din capitală. Ce ne poți spune despre acest ghid?

Ghidul a pornit de la o nevoie reală a fiecăruia dintre noi. Ne ducem în oraș și nu știm unde să mergem, nu știm unde găsim mâncare și servicii de calitate. Bucureștiul a devenit o destinație turistică și am încercat să semnalizăm turiștilor acele localuri care au ambiția de a oferi produse și servicii de calitate clienților. Sigur că lista nu e atât de scurtă pe cât am făcut-o noi, din rațiuni tipografice, ea este mult mai mare. A trebuit însă să operăm o selecție și sper ca acesta să fie doar începutul. E un proces, el trebuie actualizat în permanență. Sper să-l lărgim, sper să înceapă să ne vină sugestii și cereri de la clienți care au citit ghidul și să ne sugereze localuri noi. După ghidul cu restaurante din București, sper să urmeze unul cu restaurante din Valea Prahovei, Brașov, Sighișoara, Sibiu, poate chiar și Cluj, să ne întindem mai mult pe axa asta de interes pe care consumatorii o accesează la rândul lor.

Revenind la revista Vinul.Ro, vroiam să te întreb dacă mai sunt dispuși oamenii să plătească pentru informație, în contextul în care s-au obișnuit cu ea gratis în online. Cum vezi viitorul printului?

Aș împărți lucrurile în două. E foarte posibil ca Vinul.Ro să dea faliment, nu e deloc exclus. Asta nu înseamnă că văd în negru viitorul presei tipărite. Nu înseamnă nici că nu-i văd importanța segmentului de online, care e foarte puternic firește. Dar aș veni un pic la întrebarea ta și aș spune așa: informația este gratuită dar până la un punct.

Informația, la un moment dat, cineva trebuie s-o plătească. Pentru că e o muncă. Cineva stă de vorbă cu mine, își pierde niște ore din viața lui ca să-mi pună niște întrebări, iar omul ăla trebuie plătit. De unii singuri nu reușim să ne plătim. Informația e doar aparent gratuită. E ca la filme. Ne uităm la ele și, în aparență, le vedem gratis pe net. Dar filmele ălea trebuie plătite de undeva. Pentru că dacă nimeni nu ar mai plăti pentru un film și ar folosi canalul ca justificare: “a, păi am plătit deja internetul, am dreptul să văd filmul”, nu s-ar mai putea relua această producție și treptat producția de filme de calitate ar scădea, ar dispărea poate. E la fel și la producția de informație. Atâta vreme cât nu înțelegem că informația costă bani și oferă putere, oferă avantaje, satisfacții materiale sau de altă natură, nu o să avem reviste de calitate. Din punctul meu de vedere, nici pe online, pe print, informația nu e gratis.

Referitor la viitorul printului, într-adevăr obiceiurile de consum s-au schimbat și ele favorizează mai mult zona online-ului, dar eu cred că acest lucru nu va duce neapărat la dispariția printului, poate la o încetinire, poate la o consolidare. Vor rămâne mai puține reviste, dar mai bune. Pentru că este nevoie de ele.

în cazul Vinul.Ro, cum a evoluat cererea pentru print?

Cererea pentru print e în creștere. Numărul de abonamente e în creștere, există un interes real pentru acest tip de informații. Dacă oferta e în creștere și e bună – și am încercat să avem o ofertă bună – eu cred că vine și interesul și iată că unii sunt dispuși să plătească pentru informație. Apropo de viitorului printului, e important de menționat că Vinul.ro a apărut până în 2008 doar online, eu am făcut-o pe print la cererea clienților de publicitate. Nu puteau merge și e incomod, poate chiar și necredibil, să mergi la client, tu ca producător de vin, și să îi explici clientului ce bun e vinul arătându-i un ecran de laptop, desktop sau telefon mobil. Și o să-ți spun de ce. într-o lume în care costă X euro pe lună ca bannerul tău să fie afișat în corelație cu aproape orice tip de conținut de vin pe site-uri mari, acest lucru poate fi și o mistificare. Poți să îi arăți unui client că bannerul tău apare pe o revistă cu conținut foarte bun, dar el nu apare în asociere, în relație cu acel conținut… Cred că valoarea brandurilor serioase și implicit a clienților mei de publicitate survine/derivă și dintr-o asociere cu brandurile serioase de online, care e foarte greu s-o găsești altfel. A, sigur, în rest poți să ai vizibilitate, dar nu neapărat vei avea și credibilitate. Credibilitatea se obține în timp, prin  asocieri repetate cu un anumit tip de conținut – în print sau online.

Una dintre principalele provocări al unei publicații este de a atrage publicitate. Cum vezi această provocare?  

Secretul de a aduce publicitate stă și la noi ca publisheri, în capacitatea noastră de a înnoi produsul și de a identifica nișe noi și publicuri noi: prin evenimente, prin suplimente de genul City Best București, prin alte tipuri de demersuri editoriale. Pentru că și noi avem nevoie de clienți noi. Cu atât mai mult trebuie să-i înțelegem pe clienții noștri de publicitate care au nevoie de clienți noi. Dacă noi suntem capabili să le livrăm în mod susținut, consistent și măsurabil acest gen de ofertă, cred că o să stea cu noi, dacă nu, o să mai revină la noi peste 1 an sau 2, când consideră că publicul nostru s-a schimbat ori că mesajul lor nu mai e ținut minte în rândul publicului nostru. Și atunci o să avem clienți sporadici, iar ei vor alege să-și foloseasă banii în alt fel. Cred că și noi ne-am dezvoltat, astfel încât să ne lărgim permanent baza de clienți și să oferim clienților noștri de publicitate diversitate în publicurile în rândul cărora li se livrează mesajele.

Cum vezi tu azi rolul unei reviste? își mai găsește ea locul într-o perioadă în care suntem asaltați din toate părțile cu informații?

Revista rămâne ce a fost dintotdeauna cuvântul scris, indiferent de suport: un factor de civizilizație. Ne-am civilizat o dată cu cuvântul scris. Când am început să transmitem informația dincolo de gură la ureche și s-o lăsăm scrisă pentru alt timp, în momentul în care am început s-o filtrăm, să vedem ce merită și ce nu merită să rămână scris, în momentul acela am făcut un act de civilizație. Și cred că oamenii au nevoie de reviste de calitate, poate nu știu, poate se uită la silicoane și la scandaluri la diverse televiziuni și în diverse reviste. Ok, o parte dintre oameni vor rămâne în zona asta întotdeauna. Dar o altă parte va avea întotdeauna nevoie de ceva mai mult. Eu cred cu tărie în lucrul ăsta. Așa cum cred că lumea are nevoie să se uite la filme, să meargă la concerte, să vadă picturi sau alte forme de artă. E o nevoie înrădăcinată în om, nu e ceva care ține de o modă. Oamenii vor avea nevoie de cuvântul tipărit, de înțelepciunea transmisă prin intermediul acesteia.

Dacă își mai găsește locul o revistă într-o eră în care suntem asaltați de informații? Da, pentru că ea filtrează informația. Azi avem multă informație și nu mai e nimic care să ne ghideze. Noi facem și serviciul de filtrare a informației pentru cititor. Dar operăm o selecție în cunoștință de cauză, o selecție educată, pe baza unor criterii și a unor experiențe. Și atunci cine ne citește pe noi, fie în online fie în print, are parte de o selecție a informației, i s-a făcut un serviciu. Nu-i aruncăm o găleată de informații din care poate 90% nu-i sunt de folos. Tocmai asta am spus în discursul meu: noi am gustat cam orice, ca voi să puteți bea vinurile cele mai bune. Sigur, e nevoie ca cei care ne citesc să împărtășească aceleași valori cu noi. Unii le împărtășesc și ne citesc, alții nu și își caută informația în altă parte. Niciodată nu poți să-i mulțumești pe toți.

Care crezi că e succesul longevității Vinul.ro?

Ambiție, perseverență, capacitate de a ne reinventa și, când spun asta, ele toate de fapt au un singur numitor comun: forța umană care a stat în spatele revistei, oamenii, cei care au scris, cei care au promovat-o. E adevărat că asta s-a întâmplat concomitent cu o creștere cantitativă și calitativă a industriei producătoare de vin. Cumva ei au făcut o presiune în piață, apărând tot mai mulți, cu vinuri tot multe și mai ambițioase, mai sofisticate, cu dorința de a vinde mai scump, au presat către mărirea rafturilor de vin din retail, mărirea listei de vinuri din restaurante, înmulțirea evenimentelor cu și despre vin care au educat tot mai multă lume. Noi am fost în mijlocul acestor trenduri, sprijinitori ai unor trenduri uneori, alteori le-am creat…

Ce te motivează să continui acest demers?

Poate că nu știu să fac altceva, poate că nu-mi vine să mă las păgubaș și să dau dreptate celor care spun că nu se poate – pentru că de la început au fost mulți care au spus că nu se poate și uite că s-a putut, am făcut niște ani de când suntem în domeniu. Nu-mi vine să renunț, nu-mi vine să mă las păgubaș și, pe de altă parte, văd felul în care a crescut comunitatea. La aniversarea noastră au venit producători de vin, unii sunt doar prieteni ai revistei, oameni care ne citesc, cu care ne-am împrietenit de-a lungul anilor. Și numărul lor în creștere pe mine mă motivează foarte tare.

Cum vezi viitorul Vinul.Ro?

Sunt multe feluri în care un business ca ăsta se poate dezvolta. Nu sunt sigur că voi fi eu acela care le va putea dezvolta pe toate, poate voi fi eu, poate nu va fi nimeni, poate voi fi eu doar ca un consultant și altcineva în față care își asumă această misiune, poate mai tânăr, cu mai mulți bani, dar în esență nici nu e vorba neapărat de bani, cât de dorința cuiva de a face acest lucru și de puterea lui de muncă.

Diana SBâRCEA