Munca la negru: ce riști dacă angajezi fără forme legale

în România, munca nenormată reprezintă o problemă, din nefericire, obișnuită, din cauza contribuțiilor substanțiale datorate către bugetul de stat și al nivelului de instruire. Pe lângă domeniul construcțiilor, industria ospitalității, mai ales în perioadele sezoniere, atrage cei mai mulți lucrători plătiți în afara reglementărilor legale. Riscurile sunt însă uriașe atât pentru angajatori, cât și pentru persoanele care lucrează fără forme legale.

Astfel, societățile care folosesc lucrători la negru riscă amenzi de până la 20.000 de lei și chiar să le fie sistată activitatea, iar pedeapsa aplicabilă angajatorilor poate fi, în anumite cazuri, închisoarea.

în schimb, persoanele care lucrează fără forme legale pot fi sancționate cu amendă de maxim 1.000 de lei și nu vor avea parte de protecție socială, iar pensiile de care vor beneficia vor fi extrem de mici. în lipsa unui contract individual de muncă declarat, lucrătorii nu plătesc absolut nimic la Stat și nu figurează nicăieri ca angajați, astfel că, în general, nu se pot bucura de avantajele și beneficiile unui salariat cu forme legale. Cu toate acestea, chiar și în cazul unui raport juridic nenormat și nefiscalizat, înalta Curte a mai stabilit că persoana fizică care a prestat muncă la negru are deschisă calea acțiunii în constatarea raportului de muncă și a efectelor acestuia, lucru care, în realitate, nu se prea întâmplă.

Expresia uzitată pentru munca fără forme legale este munca “la negru” și reprezintă o activitate profitabilă desfășurată în afara cadrului legal reglementat, nefiind evidențiată scriptic, fiscalizată, protejată, asigurată sau asistată social, lucrătorul fiind la discreția celui în folosul căruia prestează munca. Principala cauză a perpetuării acestui fenomen îl constituie avantajul financiar imediat, obținut atât de angajator, cât și de persoana care desfășoară activitatea la acel angajator, generat de sustragerea de la plata impozitelor și a contribuțiilor sociale către bugetul de stat.

în unele cazuri, salariații și angajatorii ajung în situații conflictuale, care pot duce chiar la litigii de muncă. Contractul individual de muncă naște o serie de drepturi și obligații bilaterale, astfel că un salariat poate acționa în instanță angajatorul, dacă acesta din urmă nu i-a plătit salariul la timp, nu a respectat orele de program, nu i-a acordat concediul legal cuvenit etc. și poate obține chiar despăgubiri, dacă instanța constată că angajatorul a comis abuzuri sau nu și-a îndeplinit obligațiile.

Nu același lucru se întâmplă în cazul unui lucrător la negru, care nu este protejat prin lege în relațiile de muncă la fel ca un salariat, neputându-și cere sau nefiindu-i ocrotite toate drepturile în justiție, dacă a fost nedreptățit de cel care l-a angajat fără forme legale.

Legea incriminează primirea la muncă, fără încheierea unor contracte, și a unei persoane aflate în situația șederii ilegale în România. Mai mult, pentru fiecare angajat cu timp parțial care lucrează peste norma din contractul individual de muncă, angajatorii pot primi o amendă de 10.000 de lei.

în cadrul îndeplinirii atribuțiilor stabilite prin Legea nr. 108/1999 privind Inspecția Muncii, inspectorii de muncă sunt cei care controlează toate aspectele care țin de încadrarea în muncă și încetarea activității persoanelor care desfășoară orice activitate în temeiul unui contract individual.

în cazul unităților cu potențial ridicat de utilizare a muncii fără forme legale, inclusiv în HoReCa, Inspecția Muncii organizează controale de fond, ce includ, de regulă, toate subunitățile angajatorului și vizează întreg spectrul relațiilor de muncă. Este de menționat că nu doar inspectorii de la sediul societății pot da amenzi, ci și cei de la locul în care s-au depistat lucrători la negru. înalta Curte de Casație și Justiție a hotărât că în cazul contravenției constând în primirea la muncă a persoanelor, fără încheierea unui contract de muncă în condițiile art. 16 alin. (1) din Codul Muncii, locul săvârșirii contravenției este locul unde au fost depistate persoanele prestând munca în afara condițiilor impuse de lege.

Puțini cunosc faptul că, spre exemplu, angajatorul are obligația de a păstra la locul de muncă (sediu temporar, punct de lucru, sucursală, filială) o copie a contractului individual de muncă și documentele de evidență a timpului de muncă prestat zilnic de fiecare salariat, cu evidențierea orei de începere și a celei de sfârșit a programului de lucru.

Munca în afara cadrului legal este prezentă și se manifestă sub mai multe forme, și anume:

• nenormată, total neevidențiată și nefiscalizată, desfășurată în afara contractului individual de muncă, fără plata obligațiilor la bugetul de stat, fără documente privind norma de producție și felul muncii și nenominalizarea în niciun fel a persoanei care prestează munca;
• parțial neevidențiată și nefiscalizată realizată prin evidență dublă și așa numita plată “în mână” reprezentând plus față de evidența din documente;
• ocazională, în sezon;
• munca în așa numitele “perioade de probă”, perpetuate dincolo de reglementările Codului muncii și neevidențiată în documente.

România este printre primele țări din Europa când vine vorba de muncitori fără forme legale. în fiecare zi, statisticile arată că peste 1,5 milioane de români lucrează fără să aibă siguranța unui contract legal. Evaziunea de acest tip prejudiciază Statul român cu 4 miliarde de euro anual, arată Consiliul Fiscal. Dincolo de datele economice, este însă un fenomen ce prezintă, în cazuri extreme, și riscuri sociale uriașe.

Articol scris de avocat Costi Neacșu, în ediția 87 a revistei Horeca România.