Refugiaţii ucrainieni – soluţia din vara lui 2022?

Pot fi angajaţii ucrainieni o soluţie neaşteptată pentru HoReCa? Se pare că datorită unei situaţii pe care nu ne-am fi dorit-o şi la care nu ne-am fi gândit sub nici o formă în 2022, într-un secol în care se vorbeşte despre inteligenţa artificială şi robotizare, ne-am trezit în faţa unei forţe de muncă apărută pe neaşteptate la noi în ţară.

N-am văzut venind această forță de muncă şi nu suntem pregătiţi, dar suntem mult prea disperaţi când vine vorba de golul pe care îl avem în piaţa muncii, încât suntem dispuşi să o încercăm şi pe asta. Mai ales că acum suntem împinşi şi de o latură emoţională foarte puternică. Nu simţim că este doar despre un contract de muncă între două părţi, este mai mult de atât. Este o formă de ajutor reciproc, iar motivaţia este foarte puternică, este emoţională 100%. Are legătură cu supravieţuirea, iar noi toţi ne regăsim aici, pentru că cel puţin o dată în viaţă am simţit asta.
Şi cu toate acestea, ce facem? Vine sezonul estival imediat şi aproape totul este plin deja. Business-urile care au supravieţuit pandemiei sunt din nou copleşite de numărul mare de oaspeţi pe care îi au la uşă. Angajăm ucrainieni, români sau nepalezi&comp.?

Analiza a trei profiluri de angajați
Acum câteva luni singură noastră problemă era să ne asigurăm că supravieţuim doar cu oaspeţii din categoria celor vaccinaţi, iar azi avem alt tip de probleme la care căutăm soluţii: trei profiluri de angajaţi, diferite, cu motivaţii fără legătură între ele. Să le analizăm pe rând:

•• Angajatul român – după doi ani în care instabilitatea acestui domeniu l-a îndepărtat şi l-a făcut să se reorienteze către alte meserii, acum îl vrem înapoi şi încercăm să îl convingem “că o să fie bine”, că nu are de ce să se teamă să se întoarcă, pentru că tot ce a fost mai greu a trecut. De fapt, habar nu avem, doar sperăm. O luăm din aproape în aproape, adică să trecem de sezonul estival cu bine. Este cea mai grea recrutare, dacă pot să spun aşa, pentru că nu e simplu să îl poţi convinge, mai ales că printre angajatorii supravieţuitori sunt şi unii care, deşi promit lucuri ca să atragă oameni, nu îşi respectă promisiunile. Iar atunci îşi pierd încrederea, din nou.

•• Refugiatul ucrainian – acesta este modelul supravieţuitorului, a celui care are nevoie disperată de un job pentru a putea supravieţui. El a venit aici pentru că nu a avut încotro şi atunci motivaţia lui este una foarte puternică. Este asemănătoare cu a unui musafir care stă la noi în casă pentru că şi-a pierdut propria locuinţă şi atunci vrea să facă ceva, să adune resurse pentru a trăi nu doar din ajutoare şi pentru a-şi putea face un rost. Dar el îşi mai doreşte ceva: să ne fie recunoscător pentru şansa pe care o are. Iar acest lucru îl face mai ascultător, mai tolerant şi cu o deschidere mult mai mare la a accepta ce i se oferă. La modul decent, vorbim aici.

•• Angajatul nepalez&comp. – acesta reprezintă soluţia la care un angajator român a apelat mai mult de nevoie în ultimii ani şi este dispus să apeleze şi de data aceasta, însă doar dacă nu are încotro. Cumva, deşi au trecut nişte ani de când vedem această forţă de muncă în hotelurile şi restaurantele noastre, încă nu s-a asimilat cu totul. Nu face parte din normalul nostru, nu încă. De vină sunt şi formalităţile greoaie care trebuiesc făcute pentru a putea beneficia de aceşti angajaţi.

Două tipuri de angajatori
Dacă acestea sunt tipologiile de angajaţi pe care HoReCa trebuie să le gestioneze în acest moment pe piaţa muncii de la noi, hai să vedem şi care sunt angajatorii din vremurile acestea. Avem două tipuri, care s-au remarcat în ultima vreme:
•• Angajatorul care a reuşit să supravieţuiască şi care a păstrat în tot acest timp oamenii esenţiali pentru el şi business. Da, poate nu a avut mereu cu ce să îi plătească, poate veniturile acestora au fost cu mult reduse, faţă de vremurile de dinainte de pandemie, dar au existat. Şi, mai presus de toate, a existat o comunicare transparentă, onestă, între toate părţile implicate, inclusiv faţă de furnizori şi clienţi. Iar aceştia, azi, sunt în creştere de credibilitate. Pe toate planurile.
•• Angajatorul care a supravieţuit cu orice preţ şi poate doar cu o parte de business. Este acel angajator care a făcut aproape orice pentru a putea trece peste pandemie. Inclusiv să promită salarii mari angajaţilor pentru a-i atrage să lucreze la el, dar pe care, din motive simplu de înţeles, nu le-a putut susţine nici măcar pe termen mediu. Pentru că nu avea cum, situaţia a fost aceeaşi pentru toată lumea. Însă avea nevoie de oameni pe termen scurt şi atunci a reacţionat la solicitările candidaţilor din piaţă. Şi astfel a apărut un dezechilibru, care a dus la pierderea încrederii în orice promisiune.

Cum acționăm?
Aşadar, ne aflăm într-un moment destul de inedit aş spune şi de plin de imprevizibil, ca toate momentele din ultimii doi ani. Şi trebuie să găsim cea mai bună variantă pentru fiecare business pe care îl reprezentăm pe piaţa din HoReCa.

Ce putem face?
•• Să acţionăm echilibrat şi să ne uităm corect la nevoile noastre. Ce fel de angajaţi ne trebuiesc? De ce avem nevoie? Şi, ce le putem oferi? Ca să ştim cui ne adresăm şi, mai ales, cum ne poziţionăm ca angajatori pe piaţa de recrutare. S-ar putea să constatăm că avem mai multe nevoi şi atunci soluţia este să mixăm toate acele tiplogii de mai sus.
•• Să fim corecţi şi transparenţi. Acum este momentul în care se aşază credibilitatea şi încrederea pe piaţa muncii în domeniul acesta. Vom avea cu cine face treabă dacă piaţa va vorbi frumos despre noi şi business-urile noastre. În celălalt caz, va fi tare greu.