Reducerea sezonalității, singura cale către un turism performant
În seria de articole pe care le prezint prin intermediul revistei Horeca România, am încercat să abordez temele principale unde turismul românesc are nevoie de schimbare profundă şi rapidă. Dacă în articolul precedent am vorbit despre creşterea calităţii serviciilor şi orientarea spre client, acum vom vorbi despre nevoia stringentă de a reduce sezonalitatea şi de a creşte durata sezonului turistic, ca fiind cea mai sigură metodă de eficientizare a sectorului nostru.
Suntem acum în faţa unui nou sezon de vacanţe, copiii au terminat şcolile şi toată lumea pare fericită. Cererea este ridicată, tarifele practicate sunt la nivel mai mare decât în anii anteriori, hotelurile sunt la un grad de ocupare bun, indiferent că vorbim de Litoral, Deltă, zonă montană sau oraşele cu potenţial turistic din ţară. Chiar şi teama că romanii vor merge cu predilecţie în străinătate a fost serios zdruncinată de preţurile în creştere ale destinaţiilor din întreaga lume sau de nesiguranţa generată de criza personalului din aeroporturile Europei.
Şi atunci de ce să ne gândim la o schimbare? Oare nu am putea merge în acelaşi fel şi de aici înainte? Răspunsul este simplu şi fără echivoc – NU, NU mai putem merge în acelaşi fel, bazându-ne pe un sezon extrem de scurt din următoarele motive:
•• Sustenabilitatea afacerilor din turism. Este extrem de complicat să investeşti într-un hotel sau restaurant făcând un plan de afaceri pentru trei – patru luni de operare într-un an. Stau foarte greu în picioare şi alterează toţi indicatorii de performanţă pe care ar trebui să se bazeze genul acesta de afaceri;
•• Criza forţei de muncă. Nu mai găsim personal dispus să muncească doar trei luni vara, pe Litoral, sau două luni iarna, la munte. Şi chiar dacă găsim acest personal, pregătirea lui este una precară, total nepotrivită pentru a presta serviciile de calitate pe care clientela, din ce în ce mai pretenţioasă, le aşteaptă;
•• Creşterea costurilor de operare ale hotelurilor. Energia, personalul, impozitele pe clădire, fiscalizarea sectorului, materia primă etc., toate au crescut într-un ritm în care efectiv este imposibilă acoperirea lor dintr-un sezon de două – trei luni;
•• Concurența locală şi globală. Un operator din turism nu are astăzi concurenţi doar dintre vecinii săi de staţiune, ci şi operatori din ţările vecine;
•• Tarifarea. Acţionând doar două – trei luni pe an, operatorul român este nevoit să crească tarifele pentru a-şi acoperi investiţiile, ceea ce îl împinge încet-încet la practicarea unor preţuri care nu mai sunt competitive pe pieţele internaţionale;
•• Abordarea pieţelor internaţionale şi atragerea turiştilor străini. Este evident că nu putem ataca seriile de grupuri din străinătate doar cu o ofertă valabilă trei luni din an deoarece ei acoperă (mai ales seniorii din ţările vestice) minim șase – opt luni din an;
•• Lipsa de atractivitate pentru investiţii în servicii de entertainment. Operatorii privaţi, care şi-ar dori să dezvolte servicii complementare turismului, pur şi simplu nu au cum să îşi facă un plan de afaceri sustenabil şi, ca atare, amână sau anulează investiţia în aceste afaceri.
Am putea avea şi opţiunea unei aşezări naturale a sezonalităţii (aşteptare extrem de lungă, în opinia mea) în care piaţa va regla aceste lucruri, urmând ca tarifarea diferenţiată pe fiecare lună din an să ducă la găsirea segmentului adecvat. Mai exact, dacă tarifele vor ajunge la un nivel prea mare în lunile iulie şi august, vor exista din ce în ce mai mulţi doritori care vor dori să îşi mute vacanţele lor la mare pentru lunile mai/iunie şi septembrie/octombrie, doar pentru că sunt tarife mai attractive. Dar este o abordare idealistă şi care nu va da roade repede. De fapt, nu a dat rezultate în 32 de ani, de la Revoluţie. Şi atunci, trebuie să acţionăm, să forţăm noi, prin deciziile luate, ca lărgirea sezonului să devină realitate cât mai repede posibil. Întrebarea este cum putem face acest lucru?
Metode de extindere a sezonalității
Există metode administrative care trebuie luate de autorităţi, dar există şi decizii ale operatorilor privaţi prin care putem grăbi acest process de extindere a sezonului turistic. Totul este să ne dorim, pentru că, la cum merg lucrurile, pare că, fie ne e frică de schimbare, fie unii sunt mulţumiţi de actuala stare de fapt şi nu doresc nicio modificare.
Ce ar trebui să facă autorităţile locale pentru a stimula creşterea cererii pentru capetele de sezon?
•• Să investească în agenda de evenimente din lunile mai/iunie şi septembrie/ otcombrie. Să nu mai susţină financiar evenimentele din iulie/ august, deoarece acelea se pot susţine singure. La fel, la munte, să susţină lunile noiembrie şi martie, nu decembrie/ianuarie sau februarie;
•• Să practice cote diferite de taxa de staţiune/ taxa de promovare pe lunile anului;
•• Să practice taxe pe clădire avantajoasă pentru cei care ţin deschise unităţile din turism tot anul versus cei care ţin deschis doar trei luni;
•• Să găsească şi să stimuleze atracţiile complementare din staţiunea respectivă – cum ar fi, de exemplu, să stimuleze turismul de MICE în extrasezon, pentru că există capacitate suficientă de cazare în staţiunile respective;
•• Diversificarea ofertei – mare nu înseamnă doar plajă şi distracţie, înseamnă şi turismul de sănătate, cu tot ce aduce el. Muntele nu înseamnă doar ski, înseamnă şi cicloturism, tracking, hiking şi alte sporturi de vară.
•• Şi, nu în ultimul rând, să creeze şi să susţină Organizaţia de Management a Destinaţiei, cu scopul de a promova şi dezvolta turismul din destinaţie.
Ce pot face autorităţile centrale?
•• Să ofere facilităţi fiscale angajaţilor păstraţi tot anul în unităţile din staţiunile sezoniere;
•• Să modifice calendarul vacanțelor şcolare pe regiuni istorice;
•• Să aloce resursele prin care stimulează consumul în turism cu predilecţie pentru capetele de sezon. Mai concret, voucherele de vacanţă trebuie să fie mai avantajoase dacă sunt folosite în extrasezon comparativ cu vârful de sezon. La fel şi cu banii alocaţi de casa de asigurări pentru turismul balnear;
•• Să promoveze destinaţia România;
•• Să reglementeze bacşişul ca formă de câştig suplimentară LEGALĂ a celor care lucrează în turism.
Ce pot face operatorii din turism?
•• Să se implice în promovarea destinaţiei în care activează. Nu poţi aduce grupuri de turişti nemţi, spre exemplu, dacă nu mergi spre ei şi le propui ceva concret, avantajos, credibil şi pe termen mediu/ lung;
•• Să ţină deschisă unitatea cu eforturi, perseverenţă şi dedicaţie pentru ca piaţa se formează în timp şi, pentru asta, trebuie să existe ofertă disponibilă;
•• Să susţină agenda de evenimente din capetele de sezon prin diverse forme de finanţare, inclusiv bartere;
•• Să investească în educaţia forţei de muncă şi în retenţia forţei de muncă. E singura şansă ca angajaţii buni să rămână sau să revină la noi şi sezonul viitor;
•• Să fie uniţi pentru acţiuni unde sindicalizarea este singura soluţie. Lobby pentru menţinerea transportului (aerian sau CFR) şi în extrasezon, agenda de evenimente, facilităţi pentru angajaţi, vânzarea către pieţele mari, toate nu se pot face decât prin eforturi comune.
Fără să am pretenţia că am atins toate posibilele acţiuni care să ne ajute în atingerea acestui obiectiv, cred că punctele prezentate mai sus pot da de gândit oricărei persoane care activează în turism şi care crede că printre soluţiile pentru schimbarea în bine a percepţiei asupra turismului românesc este şi nevoia de lărgire a sezonului turistic.
Sigur că vom avea şi comentarii contrare acestei opinii, păreri ale unor consumatori de servicii turistice care vor spune că de ce să împingem lumea să meargă la mare în mai şi octombrie sau la munte în noiembrie sau aprilie. Ce farmec mai are o vacanţă dacă nu este făcută atunci când merge toată lumea? Probabil că răspunsurile vor fi date tot de către clienţii noştri şi noi trebuie să îi ajutăm în a găsi fiecare ceea ce i se potriveşte cel mai bine, în funcţie de buget, de disponibilitatea în timp, în funcţie de aşteptările specific fiecăruia.
Nu aş fi atins acest subiect dacă nu îl vedeam atât de necesar, dar, mai ales, dacă nu îl vedeam şi realizabil. Doar dacă ne uităm la schimbările din societatea românească, dar şi internațională, vom vedea că din ce în ce mai mulţi angajaţi nu mai sunt atât de strict legaţi de un program de muncă prestabilit. Sunt persoane (tinerii, în special) care văd munca din altă perspectivă, muncesc de la distanţă, sau sunt antreprenori, sau lucrează doar în anumite perioade din an şi pentru aceştia disponibilitatea de timp este mult mai mare, atât în săptămână, cât şi pe parcursul anului. Pe urmă, vedem că şi la noi durata de viaţa creşte şi persoanele aflate la pensie sunt încă active, îşi pot aloca timp pentru vacanţă oricând în an. Există companii în lume care au redus timpul de muncă la doar patru zile pe săptămână şi nu trebuie să ne mirăm dacă în curând le vom vedea prezente şi la noi.
Ca şi concluzie, cred că oricâte schimbări am face noi în modul de operare din turism, în vânzare, în promovare sau în atragerea de investiţii pentru turism, dacă nu vom căuta soluţiile pentru lărgirea sezonului, vom continua să suferim în acest sector. Pentru că este mai mult decât evident că nu poţi face turism activând în maxim 150 de zile din an (să zicem 70 de zile de sezon de vară, 50 de sezon de iarnă, la care adăugăm încă 30 de zile bune de weekenduri în celelalte luni din an).
Este clar că stă în mâna noastră să facem şi această schimbare necesară în turismul românesc. Depinde însă cine vor fi cei care îşi asuma acest proiect, care vor fi acele persoane din politicul românesc, din societatea civilă sau din mediul de afaceri, care îşi vor asuma un rol de leader al unui proiect atât de frumos şi atât de important pentru turism.
Închei printr-un citat din Einstein care, zic eu, că spune totul despre ceea ce trebuie făcut mai departe în a aduce la realitate un astfel de proiect de extindere a sezonului turistic din România: “toată lumea ştie că anumite lucruri sunt irealizabile, până când vine cineva care nu ştie acest lucru şi le realizează”.
