Despre fericirea la locul de muncă…
Deși ne-am obișnuit ca de fiecare dată, într-o discuție cu angajatul, să punem “banii” ca topic principal și să ne învârtim doar în jurul lor, nu de multe ori am constatat că oricâți bani am oferi sau am avea, putem fi complet nefericiți la job.
Discuțiile despre fericirea/nefericirea la locul de muncă, despre angajați mulțumiți/nemulțumiți de loc, de colegi, de manageri sunt din ce în ce mai dese. Contează atât de mult? Se pare că da. Chiar și sondajele spun că în România întâlnim cei mai mulți angajați nefericiți din toată Europa. De când a ajuns fericirea subiect principal și când a luat locul banilor? Nu neapărat în ordinea asta, dar s-a ajuns aici dintr-un motiv foarte simplu: în ultimii doi ani, am trăit și trăim din frici și temeri, care continuă să se accentueze. Frica de boală, nesiguranța, teama de ceva ce nu putem controla, chiar și de ziua de mâine, sunt doar câteva din ele. Și atunci, în partea cealaltă apare nevoia de a fi fericit. Măcar un pic, măcar undeva. Înainte ne puneam problema fericirii acasă, în familie și atât. La job vorbeam doar de treaba pe care o avem de făcut și de bani. În ultimul timp însă, ne-am îndreptat în direcția asta, căutăm să fim bine, să fim fericiți și știm că pentru un angajator banii pot fi limitați, iar atunci căutăm acel loc de muncă, unde e mai puțin stres, unde oamenii se simt bine unii cu alții, timpul trece mai ușor și lumea își face treaba bine. Iar dacă și managerul sau patronul se poartă frumos și știe să își aprecieze angajații, atunci oamenii nu mai vor să plece în altă parte, pentru câțiva bănuți în plus.
Dacă ar fi să enumerăm câțiva factori care se învârt în jurul subiectului, atunci aceștia ar fi:
• Apartenența – un angajat care a avut câteva experiențe neplăcute sau nefericite la locurile de muncă anterioare, acela va aprecia foarte mult un loc, un job, unde poate veni să își facă treaba, liniștit, fără vreo teamă că cineva i-ar putea lua locul sau ar putea fi pus pe liber în orice moment. Sentimentul că aparții unui loc, te face să te duci cu drag, să vorbești cu drag de el și, mai ales, să ai un comportament și o atitudine pe care și-o dorește orice angajator sau oaspete atunci când trece pragul.
• Mediul de lucru – aici reperul este noțiunea de frumos. Un loc de muncă care să arate bine, care să aibă dotările necesare, oamenii să aibă instrumentele de care au nevoie pentru a-și face treaba și, nu în ultimul rând, să existe conceptul de colectiv, de comunitate, în care ei se simt bine unii cu alții și le face plăcere să împartă lucruri. Toate acestea duc la un mediu de lucru sănătos, în care își doresc să petreacă timp unii cu alții și să muncească împreună.
• Timp pentru ei – programul de lucru nu ar fi atât de mult discutat dacă angajații ar avea mult mai clară și limpede noțiunea de timp liber, timpul în care ei se pot odihni sau îl pot aloca familiei. Cel mai greu lucru de dus este acela când vin la job, dar nu știu când pleacă și, mai ales, când au liber. Oricare ar fi programul de lucru, certitudinea timpului liber îl va duce de fiecare dată în zona de confort sau de “fericire”.
• Un management căruia îi pasă de oameni – sunt mulți angajați cu care stau de vorbă și care rămân sau pleacă dintr-un loc datorită managerului pe care îl au. Dacă acesta este un om care știe să inspire pe alții, care poate fi ferm, dar neagresiv, autoritar, dar corect și bun cu oamenii lui, atunci echipa îl răsplătește cu susținere și încredere și nu îl lasă la greu. Angajații rămân într-un loc și nu se simt nefericiți dacă văd că superiorului îi pasă cu adevărat de oamenii lui. Invers, apar frustrările și se așterne nefericirea.
• Organizarea și desfășurarea activității cu o presiune echilibrată, atât emoțional, cât și rațional – în domeniul HoReCa sunt și vor fi mereu perioade full de activitate și timpi morți. Sunt mulți cei care vin și spun că se poate face un “heirup” și se poate munci mult atunci când situația o cere, pentru că în restul timpului se stă. Organismul nu știe asta, oamenii nu au buton de On și Off și este dificil pentru unii să lucreze sub presiune și mai ales în haos. Iar atunci cedează și pleacă. Fără nici un anunț în prealabil. De ce? Pentru că nu mai pot. Unde rămân? Acolo unde există o direcție și o organizare, indiferent de perioada în care se află. Acolo unde presiunea se pune doar dacă e musai nevoie și pentru o perioadă scurtă de timp, fără a genera haos. Acolo unde se aplică un management corect: li se spune ce să facă, cum să facă și sunt verificați pentru că le pasă și pentru ca lucrurile să iasă foarte bine.
Ca o concluzie: să ne uităm și la fericirea angajaților, chiar și atunci când nimic nu pare să ducă în direcția asta sau ar fi ultimul lucru la care ne-am gândi. Pentru că acolo putem găsi mai ușor factorii motivaționali de care avem nevoie pentru a ne duce business-urile mai departe.
