Educația 4.0. Pregătit pentru viitor.
Așa cum este definită de Forumul Economic Mondial în raportul „Defining Education 4.0: A Taxonomy for the Future of Learning” (2023), Educația 4.0 se referă la setul de cunoștințe, aptitudini, abilități și atitudini necesare tinerilor pentru dezvoltarea calităților lor umane unice, cele care vor fi puțin probabil a fi înlocuite de tehnologie.
Schimbările impuse de dezvoltarea tehnologiei, a societății în ansamblul ei, creșterea inegalităților și a dezechilibrelor, efectele schimbărilor climatice, sunt realități care impun tot mai pregnant schimbări în abilitățile de care au nevoie copiii și tinerii pentru a face față provocărilor unor locuri de muncă care încă nu s-au inventat, pentru a reuși în viața personală sau pentru a contribui la dezvoltarea societății în general.
Sistemele de învățământ din întreaga lume au pus accentul până acum pe dobândirea de cunoștințe și acumularea de informații (hard skills) în defavoarea dezvoltării abilităților interpersonale, sociale sau emoționale (soft skills). Integrarea taxonomiei Educației 4.0 în taxonomia globală a aptitudinilor este un rezultat firesc al progresului în sfera schimbărilor impuse de criza pieței muncii. Pentru crearea unui limbaj comun în privința aptitudinilor viitorului se impune, așa cum a identificat Forumul Economic Mondial, ca furnizorii de educație și mediul de afaceri să depășească barierele de comunicare și să construiască împreună profilul resursei umane de care va fi nevoie.
Astfel, industria turismului și a ospitalității, domeniul puternic afectat de pandemia Covid 19, are nevoie de o reașezare a competențelor, o adaptare în vederea acțiunilor de „upskilling” și „reskilling”, modalități prin care se poate revigora și completa resursa umană deficitară. Identificarea competențelor soft necesare industriei este un proces laborios dar absolut necesar, inclusiv pentru creșterea atractivității domeniului pentru tineri, elevi sau studenți aflați în căutarea viitoarei profesii. Pentru succesul acțiunilor de „upskilling” și „reskilling” trebuie ca dezvoltarea competențelor soft să înceapă din clasele primare pentru că, doar astfel se poate forma resursa umană capabilă să se adapteze prin învățare continuă la o piață a muncii în continuă schimbare. Companiile din industria turismului, la fel ca toate celelalte companii afectate de problemele atragerii și formării de resursă umană, trebuie să colaboreze cu instituțiile de învățământ preuniversitar și universitar pentru dezvoltarea competențelor educației 4.0 ca parte a efortului complex de construcție a unui nou profil al angajatului, bazat pe soft skills și adaptabilitate la provocările schimbării.
Crearea unui model educațional prin turism
Pentru a crea locuri de muncă cu valoare adăugată și pentru a încuraja tinerii să acceseze această industrie, crearea unui model educațional care să înceapă în clasele primare prin includerea în curriculum a deprinderii unor abilități legate de turism și ospitalitate prin care copiii să înțeleagă importanța turismului pentru societate, ar aduce avantaje atât domeniului economic al turismului, cât și dezvoltării abilităților soft ale tinerilor. Includerea turismului ca domeniu prioritar în strategia de dezvoltare națională ar fi un demers care, pe lângă dezvoltarea investițiilor și creșterea atractivității afacerilor, ar crea cadrul propice pentru accesibilitatea unor cursuri opționale în învățământul liceal legate de turism, care să le permită tinerilor să se conecteze cu industria, indiferent de forma sau tipul de învățământ.
Turismul poate fi o metodă de completare a educației, iar crearea unei mentalități deschise pentru turism încă din primii ani de școală ar putea duce la schimbarea atitudinii tinerilor privind implicarea în economia turismului ca angajat sau angajator. Exemple elocvente de decizie politică la nivel national sunt: Columbia, prin programul de dezvoltare a culturii turistice în rândul copiilor și adolescenților “Colegios Amigos del Turismo”, Israel, prin programul de promovare a inovării, sau Arabia Saudită care, prin politicile publice de desemnare a turismului ca factor de creștere economică în Orientul Mijlociu a realizat un parteneriat educativ și de promovare a învățământului turistic cu UNWTO (https://www.ie.edu/insights/articles/laying-the-foundation-of-tourism-education). Astfel, Arabia Saudită dezvoltă una dintre cele mai ambițioase campanii de educație în turism destinată atragerii talentelor naționale și internaționale necesare proiectelor de dezvoltare regională (Birou Regional UNWTO la Riyadh, Tourism and Rural Development Observatory in Riyadh, The Tourism Tech Adventure (TTA) UAE, proiectul Qiddiya etc).
Ce lipsește României pentru creșterea calității învățământului turistic?
Cele trei exemple anterioare de state determinate să rezolve problema turismului ne demonstrează clar că voința politică este esențială în schimbare. Includerea turismului pe lista de priorități de dezvoltare economică ar atrage după sine și creșterea atractivității școlii de turism, iar corelarea strategiei naționale de dezvoltare a turismului cu curriculumul specializat ar fi o urmare firească. Ce putem face acum, în situația în care turismul nu are nicio strategie de dezvoltare, promovarea potențialului turistic al țării se rezumă la câteva târguri, percepția meseriilor din turism este în cădere liberă, profesioniștii sunt tot mai puțini, iar profesorii de turism abandonează lupta și se conformează blazați „sistemului” tot mai umilitor și împovărător?
„Fă rai din ce ai” aud din ce în ce mai des pe diferite canale media. Ce avem? Sunt câteva sute de liceeni care au ales sau au fost repartizați la un liceu VET și care, deși se implică mai mult sau mai puțin conștiincios în activitățile specifice, în mare parte nu aleg domeniul pentru studii superioare sau angajare. Ce responsabilitate are profesorul? Este o neîmplinire că nu a reușit să transfere pasiunea sa (dacă o are) tinerilor suficient încât aceștia să continue? Aș alege o soluție de moment, până când decizia politică va fi în favoarea prioritizării industriei turismului în România, aceea prin care educația pentru turism trebuie promovată inclusiv ca instrument de dezvoltare a competențelor soft. Așa cum spuneam în articolul anterior, turismul este un domeniu cu personalitate specifică, iar educarea unui tânăr prin școala de turism poate să fie o alegere înțeleaptă pentru formarea sa pentru societatea viitoare.
Educația pentru timpul liber, prin turism
Una din sarcinile majore ale școlii, indiferent că vorbim de învățământ gimnazial sau liceal, profesional sau teoretic, este să ajute elevii să-și găsească pasiuni și interese pentru tot restul vieții, să comunice cu ceilalți, să fie buni cetățeni, să fie capabili să își gestioneze timpul liber.
Educația pentru timpul liber nu este o disciplină independentă ce trebuie studiată la școală, dar trebuie dezvoltată și impulsionată conștient prin celelalte materii sau activități. Profesorii sunt cei care trebuie să faciliteze crearea condițiilor în care elevii să-și dezvolte creativitatea prin artă, muzică, teatru, meșteșuguri, dans, sport sau turism. Evidențierea activităților școlare care conduc la deprinderea gestionării corecte a timpului liber ca fiind specifice turismului, ar fi poate, un pas important în promovarea industriei turismului și a meseriilor specifice în rândul tinerilor. Excursiile, taberele, animația pentru copii, transportul turistic, vizitarea muzeelor și a obiectivelor turistice, toate sunt parte integrantă a industriei, fără însă a fi înțelese ca posibilități de studiu sau practicare a unei meserii în domeniu.
Turismul, o metodă de educație holistică pentru dezvoltarea abilităților viitorului
Toate materiile ce se studiază în clasele de turism aduc un plus în formarea pentru viață a tinerilor, însă promovarea lor ca vectori de dezvoltare a competențelor soft încă nu s-a realizat. Preocuparea noastră pentru conștientizarea rolului educativ al școlii de turism trebuie evidențiată prin toate metodele și canalele de comunicare ale școlii sau ale operatorilor economici din turism. Una dintre cele mai cunoscute experiențe educative este programul Erasmus, în toate variantele sale: pentru derularea stagiilor de practică, pentru educație școlară, parteneriat, tineret, predare sau cooperare. Elevii școlilor de turism sunt implicați tot mai mult în desfășurarea stagiilor de practică la operatori economici din alte state europene. Experiența este una completă, atât din punct de vedere profesional, cât și cultural, elevii fiind implicați în activități de descoperire a valorilor, culturii și istoriei altei țări.
Ce ar trebui însă să conștientizăm mai bine? Ar trebui să vedem că toate experiențele dobândite se transformă de fapt în noi abilități și atitudini specifice meseriilor viitorului: managementul timpului, munca în echipă, rezolvarea problemelor prin colaborare, asumarea deciziilor, adaptabilitatea, creativitatea, flexibilitatea, toleranța. Am observat prin experiența personală a profesorului însoțitor, dar și din perspectiva gestionării proiectelor Erasmus, că tinerii se transformă pe toată durata derulării unui proiect de acest tip, că cei care nu se arătau foarte interesați de studiul disciplinelor de specialitate se schimbă în raport cu intenția de continuare în domeniu, că viața împreună le aduce bucurie și respect. Iată o metodă holistică de educație al cărei orizont de cuprindere este infinit, care aduce la lumină stări de spirit adânc ascunse, schimbă mentalități, creează perspective clare.
Lipsa unei strategii de dezvoltare a turismului sau a unui program de valorificare a turismului prin curriculum nu sunt bariere peste care nu se poate trece. Educația 4.0 este mai aproape decât ne imaginăm, prin: promovarea în școli a educației pentru timpul liber prin turism, conștientizarea avantajelor de dezvoltare a abilităților viitorului prin școlile de turism, promovarea prin toate mijloacele posibile, inclusiv în cadrul excursiilor și vizitelor școlare, a tuturor meseriilor din turism, a modelelor de reușită în carieră sau antreprenoriat.
