Există cu adevărat echilibru între viaţa profesională şi cea personală?

Se ştie dintotdeauna că ospitalitatea este un domeniu greu, cu multe provocări şi cu un mod de funcționare deloc simplu de urmat pentru mulţi oameni. Să lucrezi de la 9.00 la 18.00 este un program la care marea majoritate se aliniază sau îl negociază destul de strâns. În unele companii se vorbeşte despre săptămâna de lucru de patru zile sau de short Friday ori late Monday. Ei bine, nimic din toate acestea nu se poate aplica în segmentul pe care îl reprezentăm aici.

Adesea ne încolțește în minte o întrebare cu un răspuns greu de dat: poate exista un echilibru între profesional şi personal într-un domeniu care nu doarme aproape deloc şi în care te aştepţi să fie împlinite toate lucrurile 7 zile din 7? Cum pot oamenii de aici să găsească un echilibru, când ei sunt liberi atunci când restul sunt la muncă? Par mai multe întrebări decât răspunsuri, dar da, cu siguranţă, după mult timp petrecut în acest domeniu, pot spune că şi aici lucrurile pot funcţiona echilibrat.

O alegere, o consecință
În primul rând profilul celor care au ales să lucreze în ospitalitate este unul al celor care nu iubesc rutina şi care vor în fiecare zi altfel, îşi doresc joburi în care să nu se plictisească, în care o zi să nu semene cu alta şi, mai ales, să simtă că fac ceva cu adevărat. Aici satisfacţia mare o conferă relaţia cu oaspetele, iar aceasta poate înlocui de multe ori orice oboseală sau greutate dată de un program de lucru mai mereu prelungit sau ieşit din normele clasicului. Desigur, astăzi companiile din domeniu au găsit variante prin care oamenii să poată avea zile libere sau zile de vacanţă şi în perioade în care altă dată nici nu se puteau pune în discuţie. Una din schimbările pe care le-a adus pandemia a fost şi această conştientizare a nevoii de a lua o pauză şi de a te bucura de timp liber alături de familie sau prieteni. Și cum prietenii și familia sunt liberi în week-end (nu în timpul săptămânii) și îşi iau concedii în sezonul de vară sau de iarnă, angajatorii au devenit la rândul lor mai flexibili şi împreună cu angajaţii au identificat variante de lucru prin care şi angajaţii din HoReCa, cu precădere restaurante sau hoteluri, îşi pot lua şi weekenduri libere sau pot pleca în vacanţa de iarnă sau vară.

Acesta este un prim pas, dar important, către acel echilibru de care vorbeam mai sus. De asemenea, tot la starea de bine a angajaţilor a contribuit şi suportul pe care unii angajatori au ales să îl ofere angajaţilor. Aducerea în companie a unor beneficii, susţinerea angajaţilor în dezvoltarea personală, dar şi ocuparea posturilor libere cu ajutorul muncitorilor din Asia, au ajutat la degrevarea de presiunea sarcinilor multiple, precum şi la orientarea către creşterea calităţilor serviciilor oferite. Odată treaba făcută foarte bine şi finalizată la timp şi corect, lasă loc şi spaţiu pentru armonizarea relaţiilor între colegi sau pentru a planifica timpul liber. Suntem în permanenţă într-un cerc vicios pe care dacă nu îl abordăm sănătos sau constructiv, riscăm să rămânem permanent într-o zonă negativă, aducătoare de dezechilibru, atât la job, cât şi acasă.

Stres versus program prelungit
Suntem obişnuiţi şi educaţi să muncim mult şi să ne evaluăm rezultalele în funcţie de timpul de lucru sau de volumul de muncă, nu de eficiență sau profitabilitate. Schimbând aceste paradigme, încet-încet vedem lucrurile altfel. Stresul pe care îl au majoritatea angajaţilor cu o zi – două înainte de concediu sau în ultimele zile de vacanţă este mult mai toxic decât zilele lungi şi grele de la job. De ce? Pentru că ne paralizează emoţional, intervine frica şi respingerea dată de repulsia de a mai lucra. Nu mai găsim plăcere în ceea ce facem şi, prin urmare, nu mai vrem să venim la lucru. Atunci când ne place ceea ce facem, când managerii nu pun presiune inutilă şi oamenii îşi fac treaba foarte bine, apare armonia de care vorbeam. Iar într-un loc de muncă unde colegii se înţeleg bine, managerii sunt obiectivi şi au o abordare constructivă, oamenii vor să revină, chiar dacă ştiu că le va fi greu.
Este acelaşi lucru ca în familie sau în cercul de prieteni. Dacă cei cu care ne petrecem timpul sunt oameni cu care ne face plăcere să fim aproape şi nu există toxicitate, ne vom dori să ne facem planuri cu ei de fiecare dată când avem timp liber.

O concluzie
Echilibrul între viaţa personală şi cea profesională este un mix între toate de mai sus, plus o doză mare de flexibilitate şi adaptabilitate. Este important să înțelegem că, odată ce ne-am ales un astfel de domeniu ca profesie, nu avem cum să ne încadrăm în parametrii clasici, aplicabili în alte domenii. Trebuie să găsim în noi capacitatea de a ne relaxa şi a folosi maxim timpul pe care îl avem, de a căuta să ne bucurăm mai mult de ceea ce avem şi să ne orientăm mai puţin pe ce nu putem schimba. Pentru că, la finalul zilei, doar noi ne putem schimba, nu putem controla nicio altfel de schimbare. Nu există fericire absolută şi nici loc de muncă ideal, există echilibru şi dezechilibru. Contează ceea ce alegem, fiecare dintre noi.