Piața autohtonă de vin, între festivism și eficiență
Toamna este, prin tradiție, anotimp al vinului. Schimbările climatice și, cel puțin în egală măsură, cele ale mentalităților au transferat acest atribut și asupra celorlalte anotimpuri. Tot a vinului a devenit și primăvara, că se schimbă listele. Și vara, că apar pe piață vinurile șlefuite îndelung în crame și în pivnițe. Și, desigur, și iarna, că vin cadourile. Tot anul a devenit o toamnă prelungită, mai mult sau mai puțin artificial, de marketingul organizatorilor de târguri, festivaluri, saloane și alte evenimente dedicate Vinului. Ceea ce, pe de o parte, nu este rău. Cea mai nobilă dintre băuturi merită pe deplin să fie în centrul atenției.
Deși au plecat de la modelul evenimentelor de acest gen organizate în țări cu puternică tradiție, nu toate evenimentele interne reușesc însă să finalizeze cu eficiență efortul producătorilor de a participa în cadrul lor. Problema apare atunci când vinul devine doar un pretext festiv pentru o afacere care vinde nu imaginea lui, ci exclusiv imaginea evenimentului în sine.
EXPERIENÈšA INTERNAÈšIONALĂ
Cam toate evenimentele de succes internaționale durează trei-patru zile, fixate, de regulă, la sfârșit de săptămână. Dintre ele, ProWein, târgul de la Düsseldorf, se detașează net ca fiind cel mai mare din lume. Anual, în cadrul lui își expun vinurile peste 6600 de producători din 60 de țări de pe toate continentele. însă, nu toate cele trei zile sunt accesibile publicului larg. Primele două zile sunt dedicate oenologilor, somelierilor, distribuitorilor, negocianților și directorilor de restaurante, wine-shop-uri și de magazine de retail.
Cam la fel sunt organizate și alte astfel de târguri, devenite evenimente de referință: Vinisud din Montpellier (Franța), Essência do Vinho din Porto (Portugalia), Oenorama din Atena (Grecia), VinCE din Budapesta (Ungaria), Vinitaly din Verona (Italia), London Wine Fair din Londra (Marea Britanie), VieVinum din Viena (Austria).
Toate au o singură ediție organizată în fiecare an, iar efortul organizatorilor de a atrage vizitatorii este orientat către segmentul care interesează producătorii expozanți, adică către persoanele implicate profesional în drumul vinului din vie până în paharul consumatorului. Desigur că nu sunt excluși iubitorii de vin, cei care pot deveni factori de influență în comercializarea vinului, dar atenția nu este focusată exclusiv pe ei. Ori, tocmai acesta este detaliul care asigură succesul acestor evenimente și care trezește interesul producătorilor de a participa, deși costurile nu sunt deloc mici. Vorba aceea: scump, dar face!
EXPERIENÈšA AUTOHTONĂ
Plecând de la aceste exemple, organizatorii români au creat și ei mai multe evenimente, nu doar unul mare, național, care să devină un jalon de referință și pe piața externă. Dintre cele interne care contează, amintesc Good Wine din București, Revino, VinVest din Timișoara, Salonul Vinurilor Millesime din Oradea, RoWine, Wine&Street Food Festival din București, Vicii & Delicii din Arad.
Că sunt atâtea nu ar fi rău, pentru că din competiție se naște calitatea. Dar, pe de altă parte, organizarea lor cam în aceeași perioadă și în mai multe ediții în același an divizează grupul producătorilor și le fracturează pur și simplu efortul de marketing. Deseori chiar îi debusolează, pentru că bugetele de promovare sunt fixate, ca în orice business sustenabil, în funcție de cifra totală de afaceri.
în plus, cea mai mare deficiență a târgurilor interne este numărul mult prea mic în rândul vizitatorilor a exact acelor persoane care i-ar interesa pe producători: distribuitorii, directorii de restaurante și de magazine sau reprezentanții lor, somelieri sau achizitori. Faptul că aceste evenimente sunt orientate către iubitorii de vin, colecționari și/sau bloggeri, așa-numiții influenceri, este un fapt pozitiv până la un punct. Când orientarea asta devine aproape exclusivă, nu mai este un lucru bun. Cel puțin, nu pentru producătorii care suportă costurile de participare și nici pentru piața de vin în ansamblul ei.
De altfel, din acest motiv, evenimentele noastre nu reușesc să devină atractive pentru numele grele din lumea internațională a vinului. Nu am prea văzut la târgurile noastre mari case de vin din țările cu tradiție și – atenție! – nume care să revină an de an la același eveniment. Ca o paranteză, cel puțin după părerea mea, participarea regulată a producătorilor din republica Moldova nu justifică denumirea de internațional a unui astfel de târg. Acolo este o altă poveste, care ține de istoria celor două state românești.
Probabil aceste drumuri mai complicate decât serpentina unui alambic au determinat importatori precum Alma Tim (SmartDrinks.ro) și Vinimondo să-și facă propriile evenimente, unde se prezintă inclusiv vinurile de mare calibru importate de aceștia.
Poate ar fi momentul ca organizatorii acestor evenimente să își îndrepte eforturile spre remedierea lipsurilor ce devin din ce în ce mai evidente și să acorde mai multă atenție eficienței și nu festivismului.
Articol scris de Sergiu Nedelea, CEO WineTaste.ro, pentru ediția 96 a revistei Horeca România.
