Angajaţii străini: executanţii de azi, managerii de mâine?

Vor ajunge angajaţii străini din HoReCa să fie preferaţi în locul angajaţilor români, pe care îi considerăm astăzi a avea cea mai mare experienţă în tot ceea ce presupune relaţia cu oaspeţii noştri?

Este o întrebare la care începem să intuim răspunsul şi care ne face să ne uităm un pic în perspectivă. Am mai scris pe acest subiect şi atunci vorbeam despre faptul că deşi nu ne place, fiind oarecum naţionalişti, va trebui să ne obişnuim cu gândul că şi la noi va ajunge ca în afară, respectiv să vedem în HoReCa din ce în ce mai mulţi angajaţi de alte naţionalităţi.

Acum, am ajuns în momentul în care, la aproape fiecare restaurant la care mergem sau hotel unde suntem cazaţi, să fim întâmpinaţi sau să ni se ia comanda de către un angajat român, dar să fim serviţi sau îngrijiţi de unul străin. Este drăguţ, rupe deja două-trei cuvinte în limba română, zâmbeşte mai tot timpul, chiar dacă pe sub mască, şi se face repede nevăzut. Nu ne oboseşte cu comentarii proprii, nu îşi dă cu părerea neîntrebat şi nu dă ochii peste cap dacă ceva nu îi convine. Iar jobul care îi revine, acţiunile pe care le întreprinde, le face foarte bine.

Toate acestea îi transformă uşor – ușor pe străini în angajaţii ideali când vine vorba de partea de execuţie. Dacă îl întrebi pe managerul direct, aproape instant îţi răspunde că e foarte mulţumit. Iar vorba se duce, feedback-urile sunt din ce în ce mai bune, astfel încât, cererea de angajaţi din afara ţării creşte de la un an la altul. În 2022 am ajuns deja să vorbim despre întârzieri de cinci – șase luni până la venirea acestora în ţară şi preluarea joburilor pentru care sunt aduşi, întârzieri datorate formalităţilor care trebuiesc îndeplinite. Iar cauza este foarte simplă. Nici angajaţii ambasadelor şi nici cei ai autorităţilor locale nu au fost pregătiţi să facă faţă unor astfel de avalanşe. Pur şi simplu toată lumea e depăşită. Şi acesta poate fi doar începutul.

Haideţi să plecăm de la premisa că toate aceste aspecte se vor rezolva în câteva luni, cel mai târziu până la finalul anului. Vor mai veni contingente de nepalezi, bengalezi, şi alte naţionalităţi. Din aceştia, cu muncă şi efort susţinut şi o motivaţie puternică de a reuşi aici, pentru a nu fi nevoiţi să se întoarcă la ei în ţară, se vor ridica oameni şi vor urca pe scara ierarhică. Vor ajunge manageri, coordonatori ale unor echipe pe care, până acum, le conduceau români. Şi indiferent cât de reticenţi şi naţionalişti ar fi şi angajatorii, suntem în situaţia în care, după toată această pandemie, vor vrea să îşi salveze business-urile, să le dezvolte. Iar oricât ar încerca să angajeze români, aceştia refuză sau, din varii motive, nu reuşesc să ocupe acele joburi. Şi vor angaja, vor promova oameni muncitori, serioşi, motivaţi să rămână şi să reuşească, indiferent de culoare, naţie şi chiar limbă. Pentru că o vor învăţa şi pe aceasta, aşa cum au făcut şi continuă să o facă şi angajaţii români plecaţi peste hotare.

Suntem pregătiţi, astăzi, să avem în HoReCa manageri din ţări pe care le considerăm inferioare? În multe cazuri, răspunsul este “nu ştim”, dar în realitate ştim sau intuim cumva că acesta este trendul. Şi e doar o chestiune de timp.
La ce ar fi bine să ne uităm şi să continuăm să dezvoltăm în organizaţiile noastre, pentru a putea fi pregătiţi de schimbare? Ce contează foarte mult pentru o echipă să primească de la managerii ei sau de la angajatori? Iată doar două direcţii:

•• Pregătire profesională. Managerii să fie bine pregătiţi să îşi înveţe oamenii şi să îi asculte, să le fie alături, să nu mai meargă pe premisa că “meseria se fură”, ci să fie deschişi pentru a-i ajuta să fie foarte buni în ceea ce fac.
•• Deschidere la impactul socio – emoţional. Trăim vremuri instabile, în care teama că ne-am putea întoarce oricând la un lockdown este prezentă la fiecare om care lucrează în acest domeniu. De aceea, dacă vrem să păstrăm un echilibru între raţional şi emoţional, dacă vrem să avem în continuare un mixt de angajaţi, va trebui să fim deschişi la stări şi emoţii, să învăţăm să fim autentici, dar obiectivi, să privim lucrurile cât se poate de sănătos şi cu empatie. Să nu ne gândim mereu că este doar un business, doar un job şi fiecare trebuie să facă ce are de făcut şi atât. Pentru că nicăieri şi niciodată nu e doar atât, întotdeauma mai este ceva în spate, există ceva care ne mână şi ne schimbă comportamentele.
Schimbarea a început şi ea va continua indiferent că ne place sau nu, că suntem rezistenţi la ea sau nu. Să o privim cu optimism şi sigur ne va fi mai uşor să o asimilăm.