Cât de “accesibile” sunt unitățile HoReCa pentru persoanele cu dizabilități motorii?
Persoanele cu dizabilități motorii nu au ‘așa-zise’ nevoi speciale pentru a se putea bucura de ospitalitatea unităților de cazare sau de a savura o masă într-un restaurant. Bunăvoința oamenilor ce lucrează în aceste unități și bunul simț sunt, de cele mai multe ori, binevenite și apreciate.
Cu pași mici se dezvoltă un nou trend în industria turismului și anume „turismul accesibil”, dedicat persoanelor cu dizabilități dar și familiilor acestora. Se estimează că aproximativ 1 miliard de persoane din întreaga lume suferă de o formă de dizabilitate, iar în Europa aproximativ 40 de milioane de persoane nu merg în vacanțe în principal pentru că fie sunt persoane cu dizabilități, fie au un membru în familie cu dizabilități, iar unitățile de cazare nu sunt pregătite pentru a primi acest gen de turiști.
Făcând o simplă căutare pe internet vom găsi pe teritoriul României sub 100 pensiuni care au unitățile accesibile pentru persoanele cu dizabilități locomotorii, foarte puține precizări de acest gen din partea hotelierilor și nicio precizare din partea celor care dețin bungalow-uri și locuri pentru campare.
M-am gândit foarte mult cum să abordez acest articol, pentru a prezenta cât mai concret situațiile cu care se confruntă persoanele cu handicap dacă doresc să meargă în vacanță sau, pur și simplu, să viziteze un oraș nou. De aceea am să vă povestesc situații cu care eu personal m-am confruntat.
în cei șapte ani de când sunt utilizator de scaun cu rotile, am călătorit destul de mult (recunosc, cel mai mult în țară), de la mare până la munte sau de la București la Oradea și Iași, de cele mai multe ori în căutarea unor medici sau tratamente homeopate, dar și cu familia la mare sau la munte.
De cele mai multe ori, camerele în care am fost găzduiți erau foarte mici sau aveau la intrare dulapuri care făceau accesul în încăpere foarte dificil, iar accesul la toaletă era imposibil din cauza ușilor care era prea înguste, fapt care mă făcea dependentă de soțul meu.
în multe unități hoteliere, pensiuni, dar și în cazul restaurantelor, rampele de acces lipsesc cu desăvârșire (deși am mers doi ani la rând în aceeași pensiune la mare și am stat minim 14 zile, nici măcar nu ne-au ajutat cu o scândură pentru a putea urca cele 4 trepte pe care le avea unitatea).
Unitățile hoteliere ce au contracte cu Casa Națională de Asigurări de Sănătate sau cu Casa Națională de Pensii Publice au, de obicei, rampe de acces, dar, de foarte multe ori, de la recepție ni se repartizau camere la subsolul unităților, camere pe care probabil nu le-ar putea ocupa altfel, liftul de multe ori nu era funcțional sau prea mic, iar masa, de cele mai multe ori, era într-un colț al restaurantului sau după vreun stâlp pentru a nu atrage privirile sau pentru a nu deranja ceilalți oaspeți.
Am avut ocazia să stau de vorbă cu proprietara unui hotel din Delta Dunării care, deși avea unitatea desfășurată pe un singur palier, refuza să cazeze persoane cu dizabilități pe motiv că unitatea hotelieră nu a fost gândită pentru asemenea persoane (desigur, probabil, nu ducea lipsă de clienți).
Problemele pe care le întâlnim sunt așadar banale, de la lipsa infrastructurii, a rampelor pentru acces în instituții, uși înguste și camere mici, în care o persoană utilizatoare de scaun rulant nu are loc să se miște, până la probleme mai complexe, cum ar fi macarale speciale pentru accesul persoanelor cu dizabilități la piscinele hotelurilor.
Probabil, hotelierii din România vor înțelege și vor accepta că, pe lângă turiști „normali”, mai sunt și alții care au nevoie de camere puțin mai aerisite și de uși de cel puțin 80 cm, iar în băi bare de sprijin la duș și toaletă.
Dintr-o altă perspectivă, o mare influență asupra industriei HoReCa o pot avea agențiile de turism, care pot da un avânt neașteptat prin diferite campanii de informare și promovare a turismului în scaun rulant. Personal am încercat prin proiectul „Călătorim cu roți” să conștientizez cât mai mulți hotelieri, dar și agenții de turism, de importanța acestui demers, dar fără prea mari rezultate.
Sperăm că vom fi auziți și că în viitor cât mai mulți hotelieri, proprietari de pensiuni și, de ce nu, restaurante, se vor alătura acestor inițiative.
în loc de concluzii, aș dori să sintetizez 10 sfaturi concrete pentru unitățile turistice, pentru a veni mai bine în întâmpinarea persoanelor cu dizabilități motorii:
1. Disponibilitate pentru cazarea persoanelor cu dizabilități
2. Prețuri accesibile pentru persoanele cu dizabilități și familiile acestora
3. Informare concretă și corectă în mediul online asupra posibilităților de cazare
4. Rampă de acces (chiar dacă este la o intrare laterală)
5. Ușă de dimensiune mare sau ușă dublă la intrarea în unități
6. Lift în unitățile de mari dimensiuni sau posibilitatea amenajării unei camere la parterul unității
7. Uși la camere și băi de 80 cm
8. Toalete spațioase (chiar dacă nu sunt speciale pentru persoanele cu dizabilități)
9. Acces în restaurante fără scări sau alte obstacole
10. Pentru unitățile ce dețin piscină aș recomanda accesul nelimitat (indiferent de oră) pentru persoanele cu dizabilități.
Articol scris de Ștefania Otilia MAN, calatorimcuroti.blogspot.com, pentru ediția 91 a revistei Horeca România.
