„Cu mâna mea pe mâna ta, vei reuși”. Mentorul, un pilon al educaționale profesionale.
În domeniul educației în turism, rolul unui mentor sau tutore de practică este considerat o piatră de temelie pentru dezvoltarea profesională a tinerilor, adaptată naturii dinamice a sectorului turistic. Un profesor de turism știe că un mentor sau un tutore de practică este un partener valoros, cu rol esențial în reducerea decalajului dintre cunoștințele teoretice și aplicarea lor în lumea reală.
Mentorii îndrumă elevii, își împărtășesc experiența în domeniu și oferă perspective asupra situațiilor practice, neîntâlnite în manualele școlare, care ajută la formarea competențelor de gândire critică și rezolvare de probleme. Dezvoltarea unei bune relații cu mentorii și tutorii de practică poate fi deosebit de benefică în turism, unde învățarea experiențială și înțelegerea diverselor culturi și practici sunt cheia succesului. Un educator din domeniul turismului recunoaște și valorizează aportul esențial al mentorilor și tutorilor de practică în procesul de îmbunătățire a experienței educaționale pentru elevi și studenți. Această colaborare între teorie și practică contribuie semnificativ la dezvoltarea competențelor și la extinderea orizonturilor profesionale ale tinerilor, oferindu-le o perspectivă mai amplă asupra materiei studiate și pregătindu-i mai bine pentru provocările viitoare.
Calități, roluri și sarcini ale mentorului de practică
Un mentor în domeniul turismului îmbină armonios cunoștințele specializate cu empatia și sensibilitatea umană, îndeplinind rolul de îndrumător în profesie care adaugă în egală măsură entuziasm și pasiune pentru industria turistică. Prin activitatea sa, mentorul creează un mediu propice pentru dezvoltare profesională și personală, oferind suport și încurajare în egală măsură. Pe lângă înțelegerea tiparelor profesionale ale industriei, mentorii și tutorii de practică promovează un mediu de învățare în care elevii se simt în siguranță să exploreze și să se dezvolte. O calitate importantă a mentorilor de practică este ascultarea activă care le permite acestora să înțeleagă preocupările și aspirațiile ucenicilor sau practicanților din îndrumarea lor. Ei cultivă sentimentele de încredere și respect, fundamentale pentru stabilirea unui climat propice învățării unei meserii. Entuziasmul pentru meserie al unui mentor poate inspira și stimula ambiția tinerilor săi practicanți de a cunoaște mai mult și de a face mai bine. Mentorul poate adăuga rolului său și sarcina de conectare a tânărului cu oportunități de dezvoltare profesională și cu rețele care îi pot propulsa cariera. Cei mai buni mentori sau tutori își provoacă elevii să iasă din zonele lor de confort și să atingă obiective înalte, esențiale traseului lor profesional, greu de înțeles și acceptat de cei tineri și, deseori, și de familiile lor. De multe ori, relația elev-tutore/mentor se transformă într-o prietenie pe viață, bazată pe respect, empatie și responsabilitate.
Un tutore de practică sau un mentor competent demonstrează abilități de bun pedagog, fiind un excelent comunicator, capabil să transmită informații complexe adaptate vârstei și să asculte activ preocupările elevilor cu răbdare, calm și maturitate. În plus, tutorii de practică trebuie să fie flexibili, adaptându-și cerințele la nevoile individuale ale fiecărui practicant. Ei creează un mediu de învățare antrenant, care motivează elevii și le încurajează curiozitatea, demonstrând bune abilități de organizare și planificare a temelor de învățare practică. Urmărirea progresului elevilor, evaluarea în parteneriat cu școala sunt abilități pe care tutorele le utilizează în mod creativ și eficient.
Empatia este esențială, deoarece înțelegerea perspectivei unui elev poate duce la adaptarea strategiei de formare practică în funcție de talentul sau interesele tânărului. Învățarea pe tot parcursul vieții și actualizarea constantă a cunoștințelor profesionale, dar și a tehnicilor de predare, mențin profesionalismul, oferă elevului un exemplu pozitiv, transformând mentorul într-un un pilon al călătoriei educaționale profesionale.
Cum își motivează elevii un mentor sau tutore de practică?
Ce strategii poate adopta un mentor sau tutore de practică pentru atragerea atenției, creșterea interesului și a implicării tinerilor practicanți?
Pe parcursului celor 15 ani de experiență ca profesor de turism am cunoscut mulți mentori și tutori de practică, unii excepționali, alții, mai puțin atrași de această „sarcină suplimentară”. De mulți dintre aceștia ne amintim cu plăcere, îi căutăm pentru noi serii de elevi, îi lăudăm cât de mult putem. Suntem de multe ori invidioși când alți colegi profesori stabilesc relații bune de parteneriat cu elevii „noștri”, ai noștri pentru că noi i-am descoperit primii, cu noi au lucrat la început și la formarea cărora am contribuit și noi puțin.
Fraza care mi-a rămas în minte și pe care o aduc permanent în discuția cu partenerii de practică este cea rostită de D.I., tutoarea elevilor mei de la învățământ dual din urmă cu cinci ani. Ea spunea, ca răspuns la reticența copilului și la neîncrederea că va reuși el vreodată să utilizeze corect aparatul de cafea, cu glas blând și ton pozitiv: „Cu mâna mea pe mâna ta, vei reuși”. Și i-a ținut mâna în repetate rânduri să învețe corect procedura și să deprindă tehnica spumei de lapte. Copilul, care atunci era preocupat de jocuri video și producție muzicală, este acum, după cei trei ani de învățământ profesional dual, angajatul aceluiași hotel de practică și subalternul aceleiași doamne care i-a ghidat cu calm, răbdare și încredere, mâna. Elevul de atunci este astăzi un barman talentat, ghidat în carieră de o echipă de profesioniști cu real talent pedagogic. L-am revăzut în repetate rânduri la concursuri profesionale, reprezentând cu bucurie hotelul care l-a format. Am urmărit cu mare interes talentul pedagogic al tutorelui D.I, pentru că a reușit să atragă în echipa sa și alți elevi de care s-a ocupat cu aceeași pasiune și dăruire, demonstrând o abilitate nativă de modelator de caractere și formator de talente.
Nu este singurul exemplu, călătoria educațională de formare în meserii din domeniul turismului fiind presărată cu mentori preocupați să transfere pasiunea și experiența în mâinile tinere ale celor aflați la început de drum.
Motivarea elevilor sau studenților pentru descoperirea meseriei este un punct critic al intervenției unui tutore de practică. Stabilirea unor obiective legate de personalizarea experienței de învățare prin conectarea sarcinilor de studiu practic la interesele și aspirațiile elevilor aduce preocupare și atenție din partea elevilor. Recunoașterea realizărilor lor, oricât de mici, este, de asemenea, un factor puternic motivator. Laudele, feedback-ul constructiv sau recompensele tangibile sunt instrumente apreciate care și-au dovedit utilitatea în educație. Un mentor în practică este responsabil să promoveze o atitudine orientată spre dezvoltare, accentuând importanța perseverenței și a efortului susținut, mai degrabă decât a talentului natural. Susținerea ideii că abilitățile și competențele pot fi dezvoltate prin efort și dedicare ajută elevii să depășească provocările și să persevereze în fața dificultăților, ceea ce poate duce la o mai bună pregătire pentru viață și poate avea un impact pozitiv asupra sănătății mentale, deoarece reduce presiunea de a fi „perfect”. Această abordare îi ajută pe elevi să transforme provocările în oportunități de învățare, iar prezența unui mediu de învățare favorabil și sigur aduce confort, permițându-le acestora să-și asume riscuri și să facă greșeli. Acest lucru implică ca tutorele să fie abordabil și empatic, să stimuleze un sentiment de comunitate în rândul practicanților și să promoveze colaborarea și învățarea între egali.
Utilizarea unui amestec divers de tehnici de învățare practică pentru a răspunde nevoilor diferitelor tipuri de personalități și caractere asigură dinamismul, dezvoltă implicarea și combate monotonia. Prin implicarea elevilor în activități aplicative, dezbateri și exerciții de soluționare a problemelor, procesul educațional devine interactiv și distractiv. De asemenea, acordând practicanților autonomie în ceea ce privește parcursul lor profesional și educațional, permițându-le să decidă asupra temelor sau secvenței activităților, se poate stimula motivația lor intrinsecă și poate ajuta la retenția absolvenților la finalizarea studiilor.
În cele din urmă, un tutore de practică ar trebui să fie un model de entuziasm și pasiune pentru tineri. Energia și interesul mentorilor și tutorilor de practică inspiră elevii să dezvolte o preocupare similară pentru meserie. Câți dintre angajații companiilor din turism au astfel de calități și câți sunt identificați de managerii lor ca fiind potriviți să formeze noi talente pentru industrie? Concentrarea pe formarea tinerilor, practicanți sau noi angajați, alocarea de resurse de timp, umane și financiare pentru mici academii interne de transmitere a misiunii, valorilor, procedurilor și experienței, ar putea fi soluții la rezolvarea unor probleme ale crizei de personal, instabilității, calității muncii.