Dezvoltarea competențelor „verzi” printr-un nou design de curriculum
Competențele pentru formarea și însușirea unei culturi a sustenabilității se dezvoltă prin educație. Fie că ne adresăm copiilor, adolescenților sau adulților, la școală sau acasă, prin cursuri sau activități extracurriculare, abilitățile și atitudinile de protejare a mediului și gândire sustenabilă se formează constant, constructiv, prin evidențierea permanentă a problemelor și a soluțiilor de rezolvare ce depind de fiecare dintre noi.
Turismul este una dintre activitățile generatoare de stare de bine și dezvoltare economică pe de o parte, însă pe de altă parte, poate aduce modificări importante mediului și poate avea un impact negativ asupra dezvoltării echilibrate economice și sociale. Educația are nevoie de o adaptare a curriculumului prin includerea în programă a aspectelor legate de sustenabilitate, turismul fiind una dintre calificările din domeniul preuniversitar și universitar care își poate adapta curriculumul în vederea dezvoltării competențelor sustenabile.
Competențele verzi sunt abilități și cunoștințe care permit efectuarea activităților la locul de muncă într-un mod prietenos cu mediul. În domeniul turismului și al ospitalității, atitudinea pentru sustenabilitate se concretizează în:
• Reducerea risipei alimentare prin planificarea riguroasă a meniului, redimensionarea porțiilor, managementul stocurilor sau reducerea preparatelor pe bază de carne în favoarea preparatelor vegetariene. Implicarea sustenabilă presupune utilizarea ingredientelor locale și de sezon în bucătărie, recomandări privind cantitățile de mâncare astfel încât acestea să fie suficiente și să se elimine risipa, monitorizarea stocurilor și gestionarea corectă a termenelor de expirare. Prin training și conștientizare, serviciul F&B poate avea obiective bine stabilite privind aplicarea constantă a măsurilor sustenabile și reducerea risipei alimentare.
• Adoptarea unor practici de eficientizare energetică prin implementarea tehnicilor de iluminare LED, utilizarea energiei regenerabile sau a termostatelor inteligente. Construcția hotelurilor poate prevedea utilizarea de panouri solare, energie eoliană, sisteme de încălzire geotermală, sisteme inteligente de umbrire, răcire sau iluminare. Serviciul housekeeping poate gestiona reglarea temperaturii sau intensitatea luminii în spațiile comune sau în spațiile de cazare atunci când acestea nu sunt utilizate, în aceeași măsură în care aplică măsuri de reducere a risipei apei, colectarea selectivă a deșeurilor, utilizarea rațională a detergenților în activitatea zilnică sau încurajarea oaspeților în reducerea frecvenței de schimbare a lenjeriei sau prosoapelor.
• Promovarea produselor și serviciilor oferite de comunitatea locală, a serviciilor locale de transport public, recomandarea utilizării bicicletelor sau vehiculelor electrice, încurajarea traseelor pietonale pentru vizitarea destinațiilor, sunt atribuții ale lucrătorilor concierge sau agenților de turism care adaugă astfel o valență ecologică activității de turism.
• Reciclarea apei prin reutilizarea apei folosită la spălătorie, bucătărie sau baie („greywater”), colectarea apei de ploaie, utilizarea compostului prin colectarea deșeurilor alimentare, sunt acțiuni sustenabile specifice serviciului de întreținere a spațiilor verzi hoteliere.
• Recompensele acordate oaspeților care susțin măsurile ecologice pe perioada sejurului într-un spațiu de cazare sau o destinație turistică, sunt acțiuni ale managementului companiei sau destinației ce pot valoriza conștientizarea comportamentului sustenabil.
Măsurile sustenabile în turism nu trebuie să se rezume la investiții în destinațiile eco turistice, ci trebuie să devină o practică extinsă pentru toate formele de turism, să implice personalul și toate segmentele de clientelă. Pentru dezvoltarea atitudinii sustenabile se impune derularea intensivă a trainingului pentru angajați, alături de corelarea curriculumului pentru școlile de turism la toate nivelurile de calificare și specializare.
Adaptarea curriculum-ului presupune acțiuni de upskilling pentru profesorii de turism și inserarea exemplelor concrete de măsuri și tehnici sustenabile pentru fiecare dintre materiile de specialitate predate, de la discipline precum Tehnica operațiunilor de turism, Produse turistice, Activitatea agenției de turism etc. până la Tehnici de comunicare, Marketing turistic, Antreprenoriat sau Management turistic. Actualizarea materiei cu informații despre noi forme de turism, inclusiv turismul sustenabil, presupune conectarea la practica internațională prin consolidarea legăturii educației cu mediul operațional și de business în turism.
Pentru o actualizare a informațiilor despre turismul sustenabil și dezvoltarea competențelor verzi ale elevilor, profesorii de turism pot adăuga noi elemente de cunoaștere despre tendințele moderne ale industriei:
*Croaziere eco-friendly care au apărut ca formă de soluționare a problemelor de mediu generate de această formă de turism și care utilizează, alături de măsurile sustenabile specifice ospitalității, noi tehnologii privind combustibilii alternativi sau aplică măsuri de evitare a suprasaturației de turism în porturi.
*Green yahting sunt yahturi sau catamarane electrice solare care se deplasează pe distanțe lungi fără realimentare și care reduc emisiile de carbon și poluarea fonică (silent yachts). Aceste tipuri de vase sunt construite prin utilizarea materialelor reciclate, fibrelor naturale, vopsea non toxică, pe baza celor mai moderne tehnologii.
*Eco hoteluri, inclusiv hoteluri solare: structuri de cazare care au adus îmbunătățiri importante clădirii pentru a minimiza impactul asupra mediului, utilizează energia solară, reduc amprenta de carbon, dezvoltă inițiative de sustenabilitate prin implicare în proiecte de reducere a utilizării plasticului, de reîmpădurire și eco diversitate, de educație privind dezvoltarea competențelor verzi.
Turismul sustenabil este „turismul care ține cont pe deplin de impactul său economic, social și de mediu actual și viitor, răspunzând nevoilor vizitatorilor, industriei, mediului și comunităților gazdă” (UN Environment Program și UN World Tourism Organization). Turismul sustenabil trebuie să realizeze un echilibru stabil între cele trei dimensiuni (economică, socială și de mediu) pentru a garanta sustenabilitatea sa pe termen lung. Turismul sustenabil nu se referă la un anumit tip de turism, ci presupune ca impactul tuturor formelor de turism să fie durabil pentru generațiile viitoare (www.gstcouncil.org).
Turism regenerativ, urmare firească a conceptului de turismul sustenabil, se concentrează pe capacitatea de a întoarce beneficiile în ecosistemul turismului, pentru reînnoire și dezvoltare. Investițiile în infrastructura verde, sistem de transport cu reducerea emisiilor de carbon, acțiunile de definire a identității destinației turistice, sunt elemente regenerative care vindecă și hrănesc dezvoltarea turismului și a comunității. Pentru susținerea turismului regenerativ este esențială implicarea turiștilor deopotrivă cu investitorii, autoritățile sau operatorii de turism. Educația pentru sustenabilitate contribuie esențial la dezvoltarea atitudinii pentru practicarea turismului regenerativ și conștientizarea responsabilității pentru respectarea comunităților și a mediului înconjurător din destinațiile vizitate. Conform World Travel & Tourism Council (https://travelhub.wttc.org/), această formă de turism se practică deja în câteva destinații:
*Noua Zeelandă – Promisiunea Tiaki prin care turiștii sunt îndemnați să protejeze oamenii, locurile și cultura țării. Turiștii își asumă responsabilitatea pentru protejarea naturii (pământ, mare, viața sălbatică, vegetația, limitarea utilizării dronelor), gestionarea și colectarea sustenabilă a deșeurilor, planificarea riguroasă a deplasărilor în funcție de condițiile de vreme, respectarea regulilor de conducere a autoturismelor și asumarea siguranței pe drumurile publice, respectul față de comunitatea locală prin respectarea spațiului personal, camparea în spații autorizate, păstrarea igienei pentru siguranța sanitară a comunităților vizitate (www.tiakinewzealand.com)
*Filipine a impus turiștilor semnarea unui jurământ pentru protejarea insulei Boracay ( „Jurământ pentru un Boracay mai bun”), după ce activitatea turistică a insulei a fost suspendată, în anul 2018, șase luni pe perioada decontaminării apei, curățării deșeurilor și reglementării situației spațiilor de cazare ilegale. Oficiul de turism al insulei publică periodic pe rețelele de socializare lista structurilor de primire autorizate (Department of Tourism – Boracay Field Office), în timp ce în școli a fost luată decizia implementării în curriculum a noțiunilor despre sustenabilitate.
Community-based tourism (CBT) / Turismul bazat pe comunitate, gestionat de localnici astfel încât beneficiile economice să se întoarcă în comunitate și să susțină dezvoltarea acesteia. Această formă de turism contribuie la conștientizarea protejării naturii și a mediului, la reducerea inegalităților economice și sociale, la menținerea tinerilor în comunitate sau la creșterea ofertei de locuri de muncă.
Exemple de CBT pot fi identificate în toată lumea, atât în state dezvoltate, cât și în țări în curs de dezvoltare. Astfel, povești de succes pot fi identificate în Italia unde dorința unui grup de tineri de a continua să trăiască în locurile natale au determinat apariția, într-un sat medieval, a unei cooperative care oferă servicii precum activități educaționale pentru școli, educație pentru mediu, tururi ghidate, drumeții, trasee cu bicicleta, instructori de nordic walking sau, un alt exemplu de proiect comunitar de succes este o inițiativă a comunității pădurilor tropicale din San José de Uchupiamonas din Bolivia (https://www.responsibletravel.com/). Inițiativa aparține unui grup de săteni din San José care au hotărât să nu mai aștepte ajutor guvernamental pentru dezvoltare, înființând o comunitate de eco turism cu servicii de cazare ecologică tradițională, ghidaj pe traseele pădurilor tropicale, gastronomie locală. Prin această inițiativă, sunt create oportunități de angajare în turism, o alternativă economică la exploatarea forestieră și s-a realizat stoparea migrării tinerilor și înlăturarea pericolului dispariției comunității.
Turismul accesibil presupune ca destinațiile, produsele și serviciile turistice să fie accesibile tuturor oamenilor, indiferent de limitările fizice sau intelectuale, incluzând părinții cu copii mici, călători în vârstă, persoanele cu afecțiuni temporare, precum și însoțitorii lor. În industria turismului, accesibilitatea este un obiectiv al sustenabilității, așa cum este stipulat în Articolul 7 al Global Code of Etics for Tourism (UNWTO) și în Criteriul B8 „Access for all” Global Sustainable Tourism Council, în corespondență cu Obiectivele 3 (Good Health and Well-being) și 10 (Reduced Inequalities) de dezvoltare sustenabilă ale Organizației Națiunilor Unite (UN SDG-Sustainable Development Goals).
Industria turismului se confruntă cu provocări legate de impactul pe care îl are turismul asupra mediului și asupra comunităților locale, ceea ce impune atât o abordare a pregătirii personalului prin formare continuă în domeniul sustenabilității, cât și o adaptare a curriculumului pentru învățământul preuniversitar și universitar. Formarea inițială a viitorilor profesioniști în turism trebuie să ofere elevilor și studenților dezvoltarea competențelor verzi pentru dezvoltarea unui comportament sustenabil, proactiv, adaptat nevoilor actuale și viitoare ale industriei.
Modelul tradițional de turism este tot mai puțin sustenabil și impune un nou design al curriculumului care să abordeze atât perspectiva ecologică și impactul turismului asupra mediului, cât și perspectiva socială prin modul în care turismul influențează dezvoltarea comunităților locale și a culturii. Monitorizarea permanentă a actualității curriculumului și a capacității acestuia de a oferi competențe pentru viitoarea piață a muncii, precum și echilibrarea cunoștințelor teoretice cu abilitățile practice sunt responsabilitatea instituțiilor de învățământ, a profesorilor de turism și a companiilor partenere în educația de specialitate.
