HoReCa în România – Pro&Contra

Salutare, de aici, de la butoane, al vostru Radu Tănase – consultant, onorat să fiu membru în HORA şi, mai nou, director executiv al acestei organizaţii considerate a fi reprezentativă în industria ospitalităţii din România!

Încep articolul prin a face trimitere la tot ceea ce am scris în numerele anterioare ale revistei, unde, de asemenea, mă simt onorat să contribui cel puţin prin condei, dar şi prin experienţa de peste 14 ani dobândită în acest frumos, dificil, dar şi apreciat segment al economiei româneşti!
Furnizori, Concepte inedite, Echipe, Standarde, Branding – acestea sunt titlurile pe care le-am abordat anul trecut, subiecte interesante atribuite unui domeniu fără de care oriunde în lume, noi, antreprenorii / consumatorii acestui segment, nu am putea avea o viaţă socială completă!

România este o ţară unde până acum 34 de ani domeniul ospitalităţii era unul firav, fără prea multe opţiuni, fără prea multe pretenţii sau, acolo unde acestea existau, accesul era unul bine restricţionat sau controlat. Ce-i drept, eram copil când, după Revoluţie, am început să văd chiar şi în micul meu oraş de provincie cum uşor uşor se conturau concepte, rudimentare, dar care păreau fenomene la acea vreme…
Mai târziu, în perioada studenţiei şi odată ajuns în Bucureşti, descopeream locaţii din ce în ce mai multe şi în acelaşi timp cu aviditate de dezvoltare şi de perfecţionare.
Şi astăzi mă amuză gândul că la acea vreme se vedea clar lipsa de educaţie gastronomică. Şi aş lua ca şi exemplu celebra “Busuioacă alături de o cola” sau “Ceafă cu cartofi prăjiţi”. Totuşi, cred că eram cu toţii fericiţi pentru că puteam sta la “taclale” cu prietenii, colegii sau familia într-un ambient cel puţin relaxant şi plăcut pentru acea perioadă.

PRO:
•Aveam unde să ieşim pentru a ne relaxa;
•Începusem să ne uităm peste graniţe şi să învăţăm cum fac şi alţii;
•Sistematizare “moştenită de dinainte de ‘89” foarte bună – vezi Litoralul şi stațiuni montane / balneare.
CONTRA:
•Puţine locaţii;
•Atenţie la detalii destul de limitată;
•Educaţie antreprenorială slabă.

Consider că între anii 1999 – 2005/07 am avut o perioadă de uşoară stabilitate şi de perfecţionare, pe cât se putea la acel moment, a unor concepte ce ulterior au devenit importante pentru ospitalitatea românească. Au fost momente în care antreprenorii au muncit enorm pentru a ajunge din urmă concepte văzute şi experimentate în ţările unde această industrie era deja foarte bine dezvoltată şi reprezentată.
Perioada crizei 2008 – 2010 a fost una pe cât de dificilă pentru anumite afaceri, pe atât de facilă pentru dezvoltarea altora, practic a fost un boom pentru dezvoltarea afecerilor de tip QSR (Quick Service Restaurant) pe motiv de preţ, fără a avea prea multe pretenţii vis a vis de serviciile conexe. Micile cantine au avut şi ele o perioadă de creştere.
Între anii 2010 şi 2015 industria a cunoscut din nou o perioadă de uşoară creştere, având în vedere atât anumite demersuri întreprinse de autorităţi (renovări ale anumitor zone istorice), cât şi bagajul de cunoştinţe antreprenoriale acumulate, fapt ce a dus la o creştere cantitativă a unităţilor, dar şi calitativa atât a ofertelor, cât şi a serviciilor. Şi dacă îmi aduc bine aminte, cred că a fost perioada în care în România exista un apetit destul de mare în rândul tinerilor pentru a activa şi a se perfecţiona în acest domeniu.

PRO:
•Se defineau concepte din ce în ce mai bune;
•Creştea interesul pentru consum;
•Se deschidea o piaţă din ce în ce mai mare.
CONTRA:
•Criza economică afectase o parte din industrie;
•Fiscalitate extrem de ridicată (TVA 24%);
•Risc ridicat pentru zona neagră doar pentru a putea rezista pe piaţă.

Personal, consider că cea mai frumoasă perioadă pentru dezvoltarea sănătoasă a industriei a fost cea dintre anii 2015 – 2019, întrucât atunci am cunoscut o explozie de noi idei de business ce au dus la conturarea unor branduri care au depăşit chiar şi graniţele ţării, făcându-ne astfel mândri şi arătând că şi în România putem să dezvoltăm asemenea concepte. Mai mult, astfel arătam că putem dobândi dorinţa de a ne perfecţiona gusturile şi educaţia gastronomică şi, în acelaşi timp, aveam un nou val de antreprenori ce veneau cu un sulflu nou, dar şi cu educaţie financiară ce nu făcea altceva decât să contureze industria şi să o îndrepte către o nouă etapă.
Cu toţii ştim că industria încă trage după ea o cărămidă destul de grea – evaziunea. Dar sunt convins că aceasta a scăzut mult în greutate în perioada actuală şi sunt la fel de convins că în viitor va fi fost “doar o perioadă” şi aşa va rămâne.
Mai mult, tot în această perioadă, atât Litoralul, cât şi zona staţiunilor montane / balneare au prins un avânt destul de mare, atrăgând atât turişti români, dar şi străini.

PRO:
•Fiscalitate redusă (tva 9%; impozit pe dividende 5%; impozit specific);
•Mediu antreprenorial din ce în ce mai educat;
•Explozie de concept.
CONTRA:
•Legislaţie din ce în ce mai stufoasă;
•Măsuri apărute în regim de urgenţă;
•Lipsa forţei de muncă.

Norul negru, gaura neagră, a venit odată cu anul 2020 (Q2) şi până în 2022 (Q1) – când pandemia ne-a lovit din plin. Era ceva cu totul nou pentru noi, nimeni nu ştia cum să procedeze. Mai mult, consumul scăzuse dramatic prin interzicerea dreptului de a ieşi din case, fapt ce a dus industria, principalul loc de socializare, la un declin atât din punct de vedere al veniturilor, cât şi din punct de vedere al personalului. Foarte mulţi dintre angajaţii HoReCa au optat pentru reconversie profesională.
Cu toate acestea, industria a arătat că este una rezilientă, a reuşit să se reinventeze şi cum orice criză aduce şi oportunităţi, am reuşit cumva, alături de partenerii ce ofereau servicii de livrare la domiciliu, să putem rezista. Cu toate acestea, foarte multe companii din domeniu au fost puse la pământ.
Dar, cum după fiecare furtună, soarele răsare iarăşi, aşa a fost şi pentru HoReCa din România începând cu al doilea trimestru al anului 2022, când uşor uşor restricţiile au fost ridicate şi astfel, apetitul consumatorilor, stopat forţat timp de doi ani, a început din nou să crească. Lucru vizibil în primul rând pentru turismul de pe litoralul ţării noastre, care a cunoscut o creştere foarte bună pentru sezonul 2022 şi 2023.

PRO:
•Existenţa asociaţiilor precum HORA, ce au luptat pentru obţinerea anumitor compensaţii;
•Reinventarea şi reziliența industriei.

CONTRA:
•Diminuarea numărului de unităţi (pentru doi ani);
•Acutizarea lipsei de personal;
•Creşterea preţurilor pe motiv de criză cauzată atât de pandemie, cât şi de războiul din Ucraina, ce au dus la creşteri de costuri ale materiilor prime şi utilităţilor, precum şi a inflaţiei ridicate.

La final, consider că industria HoReCa din România este una învingătoare, cu putere mare de inovaţie şi reinventare şi de aceea sunt mândru că fac parte din acest colectiv!
În aceeaşi măsură ţin să cer scuze celor care poate nu sunt de acord cu ceea ce am scris mai sus şi sunt dispus oricând să accept un drept la replică!
Până atunci, să-i dăm bice şi să facem ţara asta din ce în ce mai atrăgătoare!