Obligații fiscale la închirierea de camere în regim hotelier

În ultimii ani, piața de închirieri în regim hotelier din România a cunoscut o expansiune semnificativă, atrăgând tot mai mulți proprietari interesați să își maximizeze veniturile din proprietățile deținute. O astfel de activitate, prin intermediul platformelor precum Booking sau Airbnb, a devenit o sursă importantă de venit pentru mulți.

Închirierea, oricare ar fi modalitatea prin care operează (în mod direct sau printr-o platformă dedicată), se poate face, conform legii, doar respectând anumite reguli, reguli din ce în ce mai împovărătoare pentru proprietari. Asta după ce, în România, legislația a permis ani la rândul ca serviciile de cazare să poată fi oferite de oricine, aproape în orice condiții.
Potrivit normelor în vigoare, închirierea în scop turistic a camerelor situate în locuinţe proprietate personală, având o capacitate de cazare cuprinsă între 1 şi 5 camere inclusiv, altele decât cele care constituie structuri de primire turistică, reprezintă oferirea posibilităţii de şedere pentru o perioada de minim 24 de ore şi maxim 30 de zile, într-un an calendaristic, oricărei persoane care călătoreşte în scop turistic în afara mediului său obişnuit de viaţă.

Veniturile obţinute de către proprietari dintr-o astfel de activitate sunt considerate venituri din cedarea folosinţei bunurilor. Cu toate acestea, nu este obligatorie declararea contractului la A.N.A.F., pentru înregistrarea contractelor de locaţiune, ci doar completarea Declarației unice anuale, precum și a formularului „Fişa capacităţii de cazare”, în conformitate cu prevederile art. 85 din Codul fiscal și cu Ordinul A.N.A.F. nr. 398/2021. 
„Fişa capacităţii de cazare” se completează de contribuabilii care realizează, în cursul unui an fiscal, venituri impuse pe baza normelor de venit din închirierea în scop turistic a unui număr de camere (maxim cinci) situate în locuințe proprietate personală, indiferent de numărul de locuințe în care sunt situate acestea.

De asemenea, contribuabilii au obligația să completeze și să depună la A.N.A.F., pentru fiecare an fiscal, până la data de 25 mai, inclusiv, formularul 212 – Declarația unică privind impozitul pe venit și contribuțiile sociale datorate de persoanele fizice.

Totodată, conform dispozițiilor art. 85 alin. (6) din Codul fiscal, impozitul anual datorat se calculează de către contribuabil, pe baza datelor din declarația unică privind impozitul pe venit și contribuțiile sociale datorate de persoanele fizice, prin aplicarea cotei de 10% asupra normei anuale de venit, normei anuale de venit ajustate sau venitului anual, după caz, impozitul fiind final.

De asemenea, contribuabilul va datora și C.A.S.S. (în cotă de 10%) atunci când veniturile obținute din închiriere depășesc plafonul de șase salarii minime brute pe țară.

Regulile de impozitare aplicabile persoanelor fizice care încheie mai mult de cinci contracte de închiriere sunt cele specifice veniturilor din chirii aferente anului 2024, care se impozitează cu o cotă de 10%, după deducerea unei cote forfetare de cheltuieli de 20%, fără a fi necesară justificarea acestor cheltuieli prin documente. Practic, nivelul de impozitare este de 8%, aplicat la totalul veniturilor încasate anual de către proprietar.
Norma anuală de venit se reduce astfel încât să reflecte perioada din anul calendaristic pe parcursul căreia închirierea a fost efectuată, în funcție de începerea realizării de venituri din închirierea în scop turistic, repectiv, încetarea realizării de astfel de venituri.
Începând din această vară, se impune persoanelor fizice, care doresc să închirieze spațiul lor în scop turistic, obținerea, în prealabil, a acordului vecinilor. Acest obstacol a intrat în vigoare după normele care interzic închirierea apartamentelor aflate în blocuri ce prezintă risc seismic ridicat. Aceste cerințe au deja un impact major asupra închirierilor în regim hotelier.

Pe viitor, pe lângă implementarea Directivei europene anti-evziune DAC 7, se preconizează reglementarea și mai strictă a închirierilor pe termen scurt și s-ar putea introduce o serie de obligații noi (certificat de clasificare sau licență de turism) pentru persoanele fizice care își desfășoară activitatea în acest mod. Cei care nu vor avea certificat de clasificare vor risca amenzi de la 15.000 la 30.000 de lei, iar dacă își vor promova spațiile de cazare prin mijloace de comunicare, dar și prin intermediul platformelor și rețelelor de socializare sau site-uri, amenzile vor fi cuprinse între 4.000 și 8.000 de lei.
Rămâne de văzut care vor fi consecințele acestor reglementări asupra industriei ospitalității. Schimbările legislative vor putea încuraja profesioniștii din domeniu să continue investițiile. Practic, aceste investiții ar trebui să se reflecte în servicii mai bune de cazare, iar marii câștigători vor fi turiștii.