Turismul românesc între speranţe şi temeri

Suntem într-o perioadă plină de evenimente în turismul românesc. Conferinţe specializate pe diverse capitole din turism, târguri de turism, diverse gale de premiere, discuţii cu autorităţile antrenate din plin în campania electorală, dezbateri în media, întâlniri pe teme specifice precum sustenabilitatea, accesibilitatea, investiţii, şi multe multe altele încât, dacă eşti un jucător activ în domeniu, nici nu mai ştii cum să îţi aloci timpul şi cum să le selectezi pentru a fi prezent măcar la cele mai importante dintre ele.

Suntem, de asemenea, şi în etapa întocmirii bugetelor pentru 2025 şi tragerea concluziilor după un an cel puţin controversat şi anume 2024. Numesc anul 2024 unul controversat pentru că este, poate, primul an despre care părerile sunt atât de împărţite încât mi-e greu în acest moment să trag concluziile şi să îl cataloghez ca fiind un an bun sau rău. Despre perioada 2018 – 2019 exista o părere aproape la unison, respectiv că au fost ani buni. Ulterior, pandemia din 2020 – 2022 a fost, în opinia marii majorităţi, o perioadă critică, cea mai grea din viaţa noastră, a celor care activăm în turism. Despre anul 2023 toate părerile converg către ideea că a fost unul surprinzător de bun. Dar, despre 2024, ce să spunem?
Ştirile despre turismul românesc oscilează între stări de bine şi pesimism şi asta spune multe despre lipsa de consistenţă a sectorului, sau cel puţin a strategiei de comunicare din sectorul nostru…

Părerile optimiste
Dacă citeşti categoria de articole pozitive vei avea parte de o imagine optimistă şi te vei felicita că faci parte din acest sector, că ai investit sau că ai ales să lucrezi în această industrie:
-Lanţurile internaţionale de lux îşi fac simțită prezența activă în România;
-Hyatt a semnat cu Aro Palace la Braşov, Swisshotel a deschis în Poiana Braşov;
-Radisson, Ibis Style şi Crowne Plaza intră pe litoralul românesc;
-Mondrian şi Corinthia deschid în curând la Bucureşti;
-2024 este primul an în care atingem nivelurile de venituri din 2019, anul de referinţă al industriei;
-Forţa de muncă din diaspora revine în număr consistent să lucreze în turism în România;
-Randamentele oferite de investiţiile în active din turism sunt mai mari în România decât în alte ţări din Europa şi mai mari decât cele oferite în investiţii imobiliare din zona office sau rezidențial;
-Mari jucători din zona real-estate, precum Nepi, Globaworth, prospectează investiţiile în sectorul hotelier;
-A fost înregistrată o tranzacţie majoră pe piaţa turistică prin vânzarea platformei „litoralulromanesc.ro” către fondul polonez Wirtualna Polska Holding, la un preţ de 21 milioane euro.

Părerile pesimiste
Dacă, însă, treci la ştirile negative, vei intra rapid într-o stare de deznădejde şi te vei adăuga în acel cor al bocitoarelor care deplâng mereu soarta turismului din România:
-Balanţa externă de plăţi a României a pierdut 2,6 mld euro până în august datorită deficitului din turism şi călătorii;
-Românii preferă vacanţele în străinătate în detrimentul celor în ţară;
-Legea Organizațiilor de Management al Destinațiilor (OMD), în care destinaţiile turistice din ţară şi-au pus atâtea speranţe, nu este funcţională;
-România rămâne pe ultimele locuri în Europa la numărul de turişti străini;
-Calitatea serviciilor în turismul românesc este în continuarea contestată de turişti;
-HoReCa nu găseşte bucătari, cameriste, recepţioneri şi, mai ales, manageri pentru proprietăţile lor;
-Litoralul românesc nu poate concura, nici la preţuri şi nici la calitate, cu ofertele venite din ţările vecine;
-Concurenţă neloială şi evaziunea fiscală din domeniu pun presiune pe operatorii corecţi din piaţă;
-Zeci de proprietăţi de vânzare în Delta Dunării ca urmare a rezultatelor slabe înregistrate ca urmare a izbucnirii războiului din Ucraina;
-Fiscalitatea va creşte (din nou) în turism.

Ce ar fi de făcut?
Această stare de incertitudine se răsfrânge evident şi asupra antreprenorilor din turism. Şi ei se împart între optimişti şi pesimişti, între mulţumiţi şi nemulţumiţi, între entuziaşti şi depresivi, cu sau fără acoperire. (Personal, aş spune că, parcă, astăzi regăsim mai mulţi în partea de pesimism şi de nemulţumire).
Aș vrea să subliniez că efectele acestor păreri divergente la extreme, aceste opinii formate doar pe baze subiective ca rezultat aproape exclusiv a propriilor percepții, nu fac bine nimănui, nici lor și nici turismului ca industrie. Părerologii, fie că sunt optimiști fără acoperire sau pesimiști fără substanță pot influența opinia publică și autoritățile în sensuri greșite. Opiniile pesimiste false pot îndepărta și mai mult consumatorii de turismul românesc generând o stare de neîncredere, la fel cum optimismul fals poate coborî nivelul ambițiilor operatorilor în a crește calitatea serviciilor pentru că oricum rezultatele sunt bune și lumea vine la noi.

Întrebarea mea este, însă, de unde vine această incosistență în aprecieri? Și, apoi, ce putem face ca operatorii, turiştii, autorităţile, investitorii, şi alţi actori implicaţi într-o formă sau alta în turism să aibă o părere cât mai apropiată de realitate? Cum să conveargă toți cei implicați spre o direcţie astfel încât să poţi lua deciziile potrivite pentru un viitor mai bun?
-În primul rând, avem nevoie de date statistice reale, de informaţii concrete – acele facts and figures – care cu greu pot fi contestate. INS nu furnizează nici pe departe datele necesare pentru a avea o imagine clară a locului şi rolului turismului românesc în ansamblul economiei, iar forma în care le livrează este departe de a fi una facilă şi uşor de interpretat.
-În al doilea rând, ne lipsesc cu desăvârşire comunicatorii oficiali din turism – autorităţile centrale MEAT, dar şi locale – deoarece primăriile sau consiliile județene nu comunică despre turism decât atunci când au interes politic sau când o temă anume le este împinsă cu predilecţie în faţă.
-În al treilea rând, ne lipsesc planurile şi strategiile de turism care să ne aducă încredere că suntem pe traseul potrivit, unul agreat şi asumat de actorii din domeniu.
-Un alt aspect vine din faptul că nu alocăm resurse suficiente pentru a comunica.
-Nu în ultimul rând, faptul că (încă) mulţi jucători din turism refuză să se înscrie în structurile patronale şi profesionale din sectorul lor face ca industria să nu fie coagulată şi bine reprezentată.
-Liderii din turism trebuie să îşi asume un rol mai activ în a inspira încredere şi a arăta direcţia potrivită.

Deşi sunt un optimist până în măduva oaselor şi aproape tot timpul îmi găsesc resorturile şi motivaţiile care să mă facă să rămân pozitiv, nu pot să nu observ că astăzi, printre antreprenorii din turism există teamă. Teamă că iarăşi vor creşte taxele, teamă că vor trebui să mărească salariile pentru a găsi forţa de muncă sau pentru a-şi menţine salariaţii, despre costurile energiei care este cea mai scumpă din Europa ce am putea spune decât că devine o piatră de moară pentru orice afacere din turism. Nu găsim modalităţile să atragem turişti străini în această ţară frumoasă, dar autorităţile sunt, în continuare, inexplicabil după părerea mea, pasive la această stare de fapt care persistă de la Revoluţie încoace. Au răspunsul în faţă şi anume promovarea şi organizarea în OMD-uri, dar atât timp cât aceste OMD-uri nu sunt controlabile de către ei sau de oamenii lor, nu vor să le lase să funcţioneze conform cerinţelor şi necesităţilor. O mare greşeală pentru care plătim fiecare dintre noi – antreprenorii din turism, autorităţile, dar mai ales turiştii.

Turismul merită mai mult în această ţară. Merită un cadru legislativ adus la zi, merită un ministru care să ştie turism, merită o fiscalitate în rând cu ţările concurente din imediata apropiere, merităm un buget de promovare consistent, undeva între 10 și 20 de milioane de euro anual. De asemenea, merităm un ecosistem funcţional, care să reducă sau chiar să elimine concurenţa neloială din sector, salariile plătite la negru sau gri, evaziunea de TVA sau nefiscalizarea veniturilor fiind esenţiale pentru sănătatea sectorului.

Cred, sincer, însă, că şi noi, cei implicaţi în afacerile din turism şi în structurile patronale din domeniu, ar trebui să dăm ceva mai mult decât am dat până acum. Să vorbim pozitiv despre lucrurile bune, să creăm speranţe, să fim mentori pentru cei mai tineri, să investim constant în oameni, în calitatea serviciilor, în sustenabilitate şi în digitalizare. Şi să ne promovăm consistent, cu încredere şi cu speranţă. Să fim corecţi, oneşti, fair play, să fim implicaţi, activi şi responsabili.
Până la urmă, este vorba de nevoia de a găsi echilibrul și măsura în toate, cum facem să avem o privire obiectivă pentru a putea evalua corect situația în care ne aflăm, pentru ca ulterior să putem lua măsurile și deciziile potrivite.

P.S. Dacă vă întrebaţi care este părerea mea despre anul 2024, daţi-mi voie să afirm că a fost un an bun, un an în care multe afaceri din turism au mers bine, profituri corecte şi investiţii consistente. Un an în zona aşteptată, un an în sfera normalităţii!