Cum să te pui la adăpost de cei care îți folosesc numele comercial
Fie că produci exclusiv mâncare pentru vegani ori ai inventat un salam cu rețetă și nume originale, fie că ți-ai deschis un restaurant ori vrei să îți înregistrezi numele blogului personal, pentru toate acestea și pentru multe altele ai nevoie de un nume comercial protejat sau de o marcă. Astfel, dacă ții la brandul care te-a consacrat în piață sau dorești să îți creezi unul nou, nu trebuie să îi lași pe alții să se „înfrupte” din el.
într-o piață competitivă este natural să vrei să îți protejezi numele, indiferent dacă este al unui produs, al unui serviciu sau al unei firme. în felul acesta îți asiguri certificatul de calitate și originalitate și clientul va ști că va găsi acestea doar la firma/produsul tău, iar orice alt produs cu denumiri asemănătoare sunt contrafaceri. în industria ospitalității, au fost dese spețele de proprietate intelectuală, disputele susținându-se pe o serie de denumiri mai mult sau mai puțin generice (restaurantul „Rapsodia”, „Manhattan Caffe”, Hotel „Check Inn” etc).
CUM îNREGISTREZI MARCA
Pentru a înregistra ca marcă o denumire (sau un slogan), însoțită sau nu de un element figurativ (desen), este necesar să completezi un formular la OSIM (Oficiul de Stat pentru Invenții și Mărci) și să achiți unele taxe (45 lei taxa de depunere și 134 lei pentru mărcile alb-negru / 445 lei pentru mărcile color). în maxim trei luni de la depunerea cererii de înregistrare, trebuie achitată taxa pentru examinarea în fond (minim 490 lei pentru marca verbală). Valoarea acestei taxe urmează a fi stabilită în funcție de felul în care arată marca și de numărul de clase pentru care se solicită înregistrarea. Clasele menționate se referă la obiectul de activitate pentru care se solicită protecția. OSIM examinează o cerere de înregistrare marcă în minim 6 luni de la publicarea acesteia și decide admiterea sau respingerea înregistrării mărcii respective.
în cazul admiterii înregistrării mărcii, aceasta se va publica în Buletinul Oficial de Proprietate Industrială, în format electronic, și se înscrie în Registrul Mărcilor, urmând să se elibereze certificatul de înregistrare.
Perioada de valabilitate a unei mărci este de 10 ani începând cu data la care a fost depusă cererea de înregistrare și poate fi reînnoită pe oricât de multe perioade de 10 ani, cu condiția achitării taxelor corespunzătoare.
Pentru a înregistra ca marcă a Uniunii Europene o denumire, însoțită sau nu de un element figurativ (desen), se poate trimite cererea on-line, accesând site-ul http:// www.euipo.europa.eu sau http:// www.osim.ro.
Taxa de bază pentru o cerere de marcă a Uniunii Europene cu o clasă de produse/servicii este de 850 Euro, cu două clase este de 900 Euro, iar pentru fiecare clasă suplimentară (de la a treia încolo) este de 150 Euro/clasă. O marcă a Uniunii Europene este protejată în toate statele membre ale Uniunii Europene, așadar inclusiv în România.
CE PROTEJEAZĂ MARCA
Marca protejează denumirea sau însemnul grafic asociat produsului, nu produsul în sine. Rostul mărcii este de a deosebi produsele și/sau serviciile unei persoane fizice sau juridice de cele ale altor persoane. De exemplu, marca de biscuiți „Eugenia” protejează denumirea, dar nu și rețeta după care sunt fabricați biscuiții.
înregistrarea la OSIM a denumirii unei firme nu este obligatorie, dar este utilă, în sensul că prin această înregistrare puteți opri terțe firme sau persoane fizice să utilizeze aceeași denumire în același domeniu de activitate. Se impun niște precizări, în sensul că trebuie ținut cont de faptul că nu se pot înregistra mărci constituite exclusiv din cuvinte generice („Cazare”) sau uzuale într-un domeniu de activitate („Hotel”), și nici mărci identice sau similare cu mărci notorii. în concluzie, este posibil ca, în cazul în care denumirea firmei este un cuvânt uzual, generic sau identic/similar cu o marcă notorie, să se fi putut înregistra la Registrul Comerțului (la Registrul Comerțului nu sunt valabile aceleași reguli ca în cazul OSIM), dar să nu se poată înregistra ca marcă la OSIM.
în cazul în care marca nu este folosită pe o perioadă de 5 ani consecutiv, pe unul sau mai multe dintre domeniile de activitate pentru care s-a obținut înregistrarea, terții interesați pot obține decăderea din drepturi pe domeniile respective și înregistrarea mărcii pentru ei.
Drepturile asupra unei mărci pot fi transmise prin cesiune sau licență, oricând în cursul duratei de protecție a mărcii. Prin cesiune se înțelege renunțarea la drepturile asupra mărcii, iar prin licență se înțelege închirierea pe o anumită perioadă a drepturilor asupra mărcii. în cazul în care s-a procedat la o astfel de transmitere de drepturi, este necesar să se depună la OSIM o cerere de înscriere a cesiunii, însoțită de actul doveditor al schimbării titularului și să se achite taxa corespunzătoare.
CE PĂȚEȘTI DACĂ îNCALCI LEGEA
Dacă ai o marcă înregistrată la OSIM și constați că altcineva utilizează același însemn pentru același domeniu și, prin activitatea respectivă, îți aduce prejudicii, poți mai întâi să-i trimiți o notificare, prin care să îi semnalezi că încalcă un drept protejat, iar apoi, dacă nu își încetează activitatea, poți să-l acționezi în justiție.
Domeniile web se înregistrează potrivit principiului „primul venit e și primul servit”, însă, chiar dacă numele pe care vrei să-l alegi este disponibil, acest lucru nu înseamnă automat că ai tot dreptul să îl înregistrezi, în cazul în care acesta intră în conflict cu o marcă.
Normele de concurență neloială din România împiedică și pedepsesc (constituind contravenție sau infracțiune, după caz) orice fapte care sunt de natură să creeze prin orice mijloc o confuzie cu întreprinderea, produsele sau activitatea industrială sau comercială a unui concurent sau indicațiile a căror folosire, în exercitarea comerțului, sunt susceptibile să inducă publicul în eroare, cu privire la natura, modul de fabricație, caracteristicile, aptitudinea la întrebuințare sau cantitatea mărfurilor.
Cu alte cuvinte, legea concurenței neloiale pedepsește faptele de câștigare a clientelei fără efort propriu, profitând de reputația titularului de marcă (practică numită „deturnare de clientele”).
Poți face închisoare de la trei luni la doi ani sau poți primi amendă dacă numele unei firme e folosit în așa fel încât „să producă confuzie cu cele folosite legitim de alt comerciant (…) sau producerea în orice mod, importul, exportul, depozitarea, oferirea spre vânzare ori vânzarea unor mărfuri sau servicii purtând mențiuni false privind mărcile, (…), originea și caracteristicile mărfurilor, precum și cu privire la numele producătorului sau al comerciantului, în scopul de a-i induce în eroare pe ceilalți comercianți și pe beneficiari”. Spre exemplu, acum câțiva ani, lanțul hotelier „Continental” a acționat în judecată o firmă dintr-un oraș moldav, care deținea și exploata, fără drept, un hotel cu denumire omonimă.
Legea nr. 84/1998 privind mărcile și indicațiile geografice prevede o pedeapsă cu închisoarea sau amendă pentru acte de contrafacere constând în: „realizarea sau utilizarea fără consimțământul titularului, de către terți, în activitatea comercială, a unui semn identic sau asemănător cu o marcă pentru produse sau servicii identice sau asemănătoare, dacă ar produce un risc de confuzie în percepția publicului, incluzând riscul de asociere a mărcii cu semnul”.
Legea sancționează faptele „de natură să producă confuzie” sau care „ar produce un risc de confuzie”, ceea ce înseamnă că, pentru a fi în prezența unui act de concurență neloială, nu este necesar să se fi produs deja o confuzie, ci doar să existe un risc în acest sens.
Costi NEACȘU – avocat
