Ce face turismul românesc în momentele de cumpănă?

Luna trecută am aniversat împreună cu colegii din FIHR (Federația Industriei Hoteliere din România) frumoasă vârsta de 35 de ani, FIHR fiind prima organizaţie asociativă înfiinţată în turismul românesc încă din 1990. A fost un prilej de bucurie, de recunoaştere, o bună ocazie de reflecţie, dar şi de asumare pentru cei care au crezut şi cred în necesitatea existenţei unei astfel de organizaţii.

Pentru mine, ca unul dintre cei care am condus FIHR o bună perioadă de timp (opt ani mai exact), a fost în acelaşi timp un bun moment de analiză a modului în care noi, cei din turism, reacţionăm la momentele dificile care temporar ne apar în faţă şi care riscă, ciclic, să ne afecteze viaţa de zi cu zi. Atât professională, cât şi personală.
Întrebarea este ce facem noi din turismul românesc în vremuri de criză? Care este modul nostru de acţiune, modul nostru de apărare împotriva unor pericole care apar şi iarăşi apar, care sunt anticorpii pe care industria îi activează la vremurile grele şi cât de pregătiţi suntem atunci când nori negri apar deasupra noastră?
Am traversat de-a lungul timpului mai multe etape complicate, crize care ne-au pus în dificultate, momente grele pe care, dacă le-am fi abordat poate mai pregătiţi, aveau un impact mult mai redus faţă de cel pe care l-am simţit cu toţii. Am trecut peste privatizarea ratată a anilor ’90, peste deceniul pierdul al României din anii 1990-2000, pe urmă ne-am lovit de criza economică de la finalul anilor 2000, am depăşit şi pandemia din 20-22 şi iată-ne acum în faţa unei alte situaţii complicate, de data asta total diferită de cele de până acum. De ce spun asta? Pentru că, dacă până acum eram cel puţin de aceeaşi parte a baricadei aproape toţi din turism (cu foarte puţine excepţii), de data asta pare că şi noi, la fel ca şi societatea românească, suntem polarizaţi, chiar antagonizaţi. Nu vedem ieşirea din această situaţie care ne ameninţă într-un mod agreat de toţi sau măcar de o largă majoritate şi asta va îngreuna mult găsirea unui drum câştigător pentru industrie.

Suntem în faţa unor dileme la care mulţi dintre cei care lucrează în turism nu ştiu ce să răspundă.
*Ce se va întâmpla cu afacerile noastre în condiţiile creşterii fiscalităţii?
*Cum vor reacţiona consumatorii de turism din ţară în condiţiile scăderii de cumpărare?
*Se vor mai face investiţii în turism în condiţiile unor finanţări mai scumpe şi mai greu accesibile?
*Vor mai veni turişti străini în ţara dacă vor avea loc schimbări politice majore?

Din nefericire, nici cei din mediul politic nu sunt în măsură să răspundă unor întrebări pe care organizaţiile patronale din turismul românesc le trimit politicienilor care conduc sau îşi doresc să conducă ţară. Turismul trebuie să reprezinte o stare de bine, implică acces facil către o destinaţie (drumuri, avioane, căi de acces), implică unităţi de cazare şi restaurante eficiente, implică motive de a fi într-o destinaţie sau alta şi aici vorbim de cultură, divertisment, sport, tradiţii, gastronomie şi multe altele. Vom fi în stare să oferim această stare de bine? Până la urmă, turismul este despre oameni, despre fericirea pe care o primesc cei care vin ca turişti sau despre mulţumirea pe care o găsim noi, ca prestatori de servicii.

Germania, ca exemplu
Vorbeam zilele trecute cu Markus Luthe – CEO Asociaţiei Hotelierilor din Germania, care îmi spunea că a făcut un chestionar către toate partidele politice din Germania cu 10 chestiuni cheie pentru turismul din țara lui natală, urmând ca, pe baza răspunsurilor acestora, să recomande membrilor cu cine să voteze. Pare o implicare într-o decizie personală a fiecăruia dintre noi, dar, ţinând cont de cât de mult poate marca o decizie politică strâmbă un sector de importanța turismului, ei şi-au asumat aceste recomandări.

Cele 10 întrebări erau adaptate Germaniei, dar, dacă ar fi să le regândim pentru momentul actual pe care îl traversează ţara noastră, cred că ar putea suna cam aşa:
*Menţineţi cota redusă de TVA în sectorul hotelier şi de restaurante?
*Susţineţi migraţia forţei de muncă din ţările non UE pentru acoperirea deficitului de forţă de muncă?
*Susţineţi educaţia forţei de muncă din turism prin acordarea unor reduceri fiscale operatorilor care investesc în educaţia angajaţilor?
*Alocaţi bugete de promovare de minim 10 mil. euro pentru destinaţia România?
*Menţineţi voucherele de vacanţă pentru următorii trei ani?
*Susţineţi investiţiile publice în turism printr-un program de reabilitare a obiectivelor turistice incluse într-o agendă de investiţii publice în valoare de ….?
*Reduceţi birocraţia în turism prin digitalizare, simplificare şi dereglementare?
*Continuaţi politica green claim pentru următorii cinci ani şi cum vă pregătiţi să susţineţi companiile pentru a finanţa eforturile necesare conformării acestor cerinţe green?

*Combateţi evaziunea fiscală din turism prin: eliminarea/reducerea muncii la negru, eliminarea cazărilor în unităţi neclasificate, îmbunătăţirea colectării de date din turism prin platforme digitale?

*Susţineţi parteneriatele public – privat de forma OMD în destinaţiile cu potenţial turistic şi alocaţi către OMD minim 80% din taxa de promovare colectată de destinaţiile respective?

Este evident că impactul deciziilor politice asupra turismului va fi unul major, am văzut asta de-a lungul timpului şi o vom vedea şi în acest an. Este, de asemenea, cât se poate de clar că partidele politice (fără excepţie după părerea mea) ne spun ceea ce ne place să auzim, iar ulterior, când eventual ajung la putere, îşi uită promisiunile cu desăvârşire.

Şi atunci, ce putem face noi, cei din turism?

În primul rând, ar fi de analizat de către fiecare antreprenor, dar şi de fiecare angajat din turism care ar fi direcţia de evoluţie a României ce ar permite o dinamică economică bună a sectorului nostru şi, implicit, a afacerii în care lucraţi. Dacă sunteți convinși că o continuare a traseului European (în pofida unor erori şi disfuncţionalităţi evidente) ar fi direcţia potrivită, votaţi ca atare. Dacă însă considerați că o alta direcție (spre Rusia, spre China, spre Statele Unite, sau poate o continuare fără parteneriate prin izolare și dezvoltare pe cont propriu), ar aduce lucruri mai bune pentru afacerea voastră sau a joburilor voastre, mergeţi pe mâna acestora. Eu mi-am exprimat opinia atât personal, prin intermediul social media, cât şi prin poziţia pe care organizaţia patronală Concordia, a cărui vicepreşedinte sunt, şi-am afirmat-o în apariţiile sale publice.

Turismul este o industrie care nu poate funcționa în izolare, deci alegerea mea este una clară și fără echivoc, adică aceea de a susține persoanele și partidele care doresc pentru România o economie de piață funcțională și care nu pun la îndoială menținerea țării noastre în UE.

În al doilea rând, pe lângă participarea politică pe care democraţia din România o permite fiecărui cetăţean, este nevoie de implicarea voastră în sectorul în care sunteţi angrenaţi, în speţă turismul. Nu mai puteţi sta deoparte şi, ulterior, din rolul de jucător afectat, să vă plângeţi de diverse chestiuni, precum creşterea TVA, sau taxarea mare a afacerilor din turism, sau că România nu e promovată suficient, ori că nu avem forţa de muncă pregătită. Pur şi simplu, pasivitatea voastră (a noastră) se plăteşte prin acest mod în care sectorul a fost condus (mai bine zis ignorat) în toţi aceşti ani. Aveţi opţiunea de a o face în mod direct, prin implicare personală, sau în mod indirect, prin mandatul pe care puteţi să îl acordaţi organizaţiilor patronale care reprezintă turismul, ori prin persoanele active în care aveţi încredere. Dar nu mai puteţi sta deoparte, costurile deciziei de a sta pe margine sunt pur şi simplu mult prea mari. Nu puteţi fi doar spectator în acest meci, este momentul să intraţi în arenă şi să jucaţi pentru că este vorba de afacerea voastră şi, de ce nu, de viaţa voastră şi a angajaţilor voştri.

Spuneam pe scena Galei FIHR 35 de ani că, personal, am două motivaţii speciale, două cauze importante, care mă fac să mă implic în continuare în FIHR sau în alte structuri asociative din turism:
*Prima motivaţie vine din dorinţa de a face turismul mai respectat ca industrie, mai vizibil, mai recunoscut că ramură de bază, chiar prioritară, a economiei naţionale.
*A doua motivaţie este reprezentată de obligaţia morală de a da înapoi către generaţiile noi, ceva din ceea ce am primit noi, la rândul nostru, când am intrat în turism, de a investi în educaţia celor tineri care îşi doresc să lucreze la noi în sector.

Sper că mulţi dintre voi simţiţi acelaşi lucru, şi mai sper că în curând veţi trece la acţiune alocând resurse de timp, bani şi energie pentru a susţine aceste cauze. Sau oricare alte cauze în care voi credeţi, cauze care fac bine turismului românesc la nivel global, de industrie mai degrabă, decât de companie. Pentru că e timpul să gândim la nivel de interes general mai degrabă decât la cel individual.

Turismul românesc trebuie să treacă de la stadiul de cenuşăreasă la cel de prinţesă. A bătut ceasul şi, la fel ca în celebra poveste, a venit vremea să se transforme din banală cenuşăreasă în frumoasă, demnă şi apreciată prinţesă. Însă transformarea aceasta nu se face fără viziune, implicare şi, mai ales, fără încredere. Turismul este într-o continuă transformare, la fel ca şi societatea în care trăim. Apar forme noi de comunicare, metode noi de management şi de organizare, tehnologia este prezentă peste tot, sustenabilitatea va rămâne o temă esenţială în ciuda unor curente care în prezent tind să o minimalizeze, forţa de muncă este supusă unor schimbări permanente, astfel încât nu putem să acţionăm azi şi mâine, la fel cum am acţionat ieri. Pur şi simplu trebuie să ne punem întrebarea dacă suntem pregătiţi să facem lucrurile altfel sau rămânem în acelaşi model de organizare pe care l-am avut în aceşti 35 de ani, mod care, ca şi consecinţă firească, nu a adus rezultatele dorite şi nu a mulţumit pe nimeni.