După 60 de zile de izolare pe mare
Sute de români angajați pe liniile de croaziere Norwegian Cruise Lines (NCLH), Carnival Cruise Line (CCL), Royal Caribbean Cruise Line (RCCL), Princess Cruises și alte companii au revenit în țară zilele trecute. După mai bine de 60 de zile de izolare pe mare în diferite porturi americane sau în Caraibe, angajații din Sud Estul Europei au fost în sfârșit primiți în Europa, singura soluție a companiilor a fost să îi aducă acasă cu propriile nave.
în contextul în care în prima jumătate a lunii martie, Președintele Trump a dat ordin de a fi întrerupte toate croazierele și a debarca toți turiștii în primul port, mii de angajați din peste 70 de țări au rămas blocați la bord din diferite motive: companiile nu s-au organizat foarte repede pentru că nimeni nu și-a imaginat amploarea situației, faptul că țările își vor inchide granițele, porturile nu le vor mai garanta debarcarea, liniile aeriene își vor înceta zborurile, noi reguli și restricții vor fi impuse naționalităților, s-a închis întâi Asia, a urmat SUA și ulterior Europa, Insulele din Caraibe s-au închis și ele.
Vasele de croaziere, dintr-un minunat loc de petrecere și socializare au devenit brusc uriașe insule plutitoare nedorite de nimeni, acest lucru a rezultat în urma “experimentului” Diamond Princess, nava cu peste 2600 de pasageri la bord oprită în carantină de autoritățile japoneze la începutul lunii februarie, o imensă greșeală care a dus la crearea unei opinii total greșite conform căreia navele de croazieră ar fi un mediu optim pentru contaminarea în masă. Ulterior, s-a demonstrat că virusul care declanșează Covid 19 a fost prezent într-o proporție de doar 0,07% la nivel global în rândul acestei industrii, existând 30 de nave care au avut cazuri de îmbolnăviri în întreaga lume, este un lucru bun dacă ne imaginăm că unele nave pot avea minim 100 – 200 de pasageri și toți atâția angajați și maxim 7 – 8000 de pasageri și până în 2500 de angajați.
Bineînțeles există și alte surse care menționează faptul că nu toate liniile de croaziere au vrut să declare oficial cazurile pe care le au și au existat destule linii de croaziere care au avut angajați în izolare cu simptome asemănătoare gripei sau pneumoniei, însă nu au avut teste la bord care să confirme sau să infirme prezența coronavirusului. Din surse neoficiale un vas cu o capacitate de 1700 de angajați ar fi avut 150 de angajați în izolare timp de o lună de zile, însă cazuri grave nu au fost mai mult de două – trei.
După 5 – 6 încercări nereușite de a trimite angajații din Sud Estul Europei acasă din Caraibe sau Statele Unite, navele s-au reunit în Bahamas, au făcut transferul angajaților pe naționalități și au traversat oceanele într-o călătorie spectaculoasă cu multe emoții, bucurie, panică, dorința de a atinge pământul și de a-și revedea familiile.
60 de zile în izolare, în cabine de 4 – 5 metri pătrați și fără geam – cei ghinioniști, alții mai norocoși în cabine cu balcon, turiști în izolare pentru prima oară în viața lor. Povești de viață incredibile, unii dintre ei au stat cu bagajele făcute câte 72 de ore fără să doarmă doar în speranța că vor pleca și tot nu au plecat, au împachetat și despachetat de câteva ori, alții au fost trimiși la aeroport unde zborurile erau deja anulate, s-au reîntors la bord și au intrat iar în izolare timp de 2 săptămâni. Au trecut cu toții de la extaz la agonie, au schimbat vasele, cabinele, au stat în izolare, au stat cu teamă, nu au avut informații corecte, acces destul de greu la Internet, și-au imaginat la fiecare tuse sau lipsă de gust și miros că s-au îmbolnăvit, au trăit în teroare, alții au luat totul așa cum era și și-au făcut program de citit, gimnastică, filme, poze cu apusuri de soare sau pur și simplu au dormit.
Cei care lucrează pe vasele de croazieră muncesc, trăiesc, mănâncă, se distrează, explorează, dorm, își spală rufele, merg la crew bar în același loc – pe vasul de croazieră, aceasta este lumea și viața lor timp de 3 luni, pentru cei mai norocoși, pentru alții 4, 7, 8 până la 10 luni, cu toții trăiesc într-o lume a regulilor, iar ei știu că regulile nu pot fi încălcate, unele pot fi încălcate de maxim 2-3 ori, altele doar o dată. O dată cu Covid 19 regulile s-au înăsprit, sala de gimnastică s-a închis, barul stă deschis doar între 5 și 11 seara, pe unele vase nu se mai vinde alcool (opțiunile sunt oricum reduse – doar vin și bere) pentru a fi evitate conflictele între angajați, unii nemaifiind angajați și considerând astfel că au dreptul să se poarte urât sau să creeze situații conflictuale chiar cu colegii lor, locurile pentru fumat sunt limitate, maxim două, în cabine și alte locuri publice este interzis să se fumeze, magazinul vasului și așa destul de redus în ofertă, permite cumpărarea anumitor produse de toaletă și necesitate zilnică limitând cantitățile.
Despre distanțarea socială e mai greu de vorbit, pe unele nave se aplică și este extrem de strictă, în alte companii angajații au fost cu toții izolați în cabine și nu au voie să iasă de acolo decât maxim 4 ore pe zi, pe alte companii distanțarea nu există deloc, sunt cozi mari în crew mess (bufetul pentru angajați), mâncarea uneori este foarte bună, alteori foarte proastă, totul este porționat și limitat.
în aceste condiții a început izolarea lor și neacceptarea lor de niciun stat, nu au fost acceptați nici măcar în paradisul fiscal Bahamas, unde companiile sunt înregistrate. S-a reușit la un moment dat trimiterea angajaților filipinezi acasă, aceștia sunt predominanți, dacă un echipaj are între 1000 și 1700 de angajați la bord din peste 65 de țări, cam 5 – 600 sunt filipinezi, în jur de 90 – 100 sunt indieni, urmează indonezienii tot în jur de 70 și apoi alte naționalități, românii sunt de obicei între 13 și maxim 22, fără a lua în considerare numărul contractorilor care sunt predominanți (maxim 100), dar ei au alt statut până la urmă. A fost extraordinar cum o parte din vasele companiei s-au reunit în Bahamas și au început transferul angajaților de pe un vas pe altul, pe naționalități și ulterior au plecat într-o aventură transatlantică pentru a-i aduce pe europeni acasă, iar alte vase au pornit dinspre Miami spre Europa și urmează Asia pentru a-și repatria angajații.
Mulți români au revenit în țară, însă foarte mulți așteaptă prin alte colțuri de lume sau chiar prin Europa să se redeschidă zborurile, nu toate companiile au reușit să își trimită angajații cu chartere. NCL i-a trimis pe români acasă prin Bulgaria de la Rotterdam, ulterior au fost preluați de un autobuz până la granița cu România, iar de acolo au ajuns la București cu un alt autobuz românesc.
Poveștile lor sunt incredibile, au trecut de la agonie la extaz și de la extaz la agonie de fiecare dată când erau anunțați că vor veni acasă, iar acest lucru s-a întâmplat de câteva ori. Acești oameni frumoși, personal navigant, ingineri, electricieni, șefi de sală, manageri la excursii, concierge etc. au revenit în sfârșit în țară, unde vor trebui să se adapteze rapid la noua realitate, mulți au decis să nu meargă la familie în primele două săptămâni și chiar dacă nu le-a fost impusă izolarea, au preferat din proprie inițiativă să facă acest lucru, astfel se mai adună încă 14 zile la cele 60, câtă răbdare, câtă așteptare.
Și iată că în timp ce turismul Greciei, Bulgariei, Serbiei încearcă să se redreseze, turismul navelor de croaziere abia reușeste să-și repatrieze angajații, iar despre relansare unele companii vorbesc despre finalul lunii august, altele după luna octombrie, în orice caz toate acestea se află sub restricțiile CDC-ului (Center for Disease Control) și nu se vor putea lua decizii doar la nivel de companie. Această industrie va impune altor reguli, deși este o lume în care igienizarea și curățenia sunt la un alt nivel, deja superior a tot ceea ce se practică pe uscat, acestea vor deveni și mai stricte și mai aprige.
Industria liniilor de croaziere nu s-a oprit niciodată până în acest moment, nici în 2001, la 9/11, nimeni nu s-a gândit vreodată că un virus va declanșa o asemenea isterie, oamenii erau atât de dinamici și călătoreau extraordinar de mult. Consumatorii de croaziere de lux erau turiștii cu vârsta de peste 70 de ani, ei fiind singurii care au timp și bani (nu este cazul seniorilor din România din păcate), majoritatea sunt britanici, americani, canadieni, nemți, japonezi. Aceștia își doresc să călătorească din nou, mai ales pe vase de croaziere, pentru că nu le mai pasă, timpul este prețios pentru ei, vor să exploreze lumea cât mai mult. Stilul lor de viață s-a datorat liniilor de croaziere și profesioniștilor din peste 70 de țări, care indiferent pe ce poziție lucrează: spălători de vase, gunoieri, personal de curățenie și igienizare, manageri, șefi de departamente, ingineri, ofițeri de punte, bucătari, barmani, ospătari, spa, entertainment, cu toții se consideră și formează o echipă și au înțeles că unii fără alții nu există.
Să le urăm „bun venit la țărm” în speranța că în curând sau măcar la începutul anului 2021 întreaga industrie a turismului și ospitalității liniilor de croaziere va reveni mai puternică și mai valoroasă.
Articol scris de Ramona Georgescu, Trainer și Consultant în Turism.
