Educația în transformare: Noile perspective asupra formării profesionale în industria turismului

Caracteristicile forței de muncă din domeniul turismului (calificare minimă, sezonalitate, vârsta redusă, start în carieră, preponderența grupurilor vulnerabile etc.) sunt factori care pot reduce șansele unei adaptări rapide la schimbare, dacă nu este activat un mecanism de anticipare a competențelor ce vor fi solicitate.

Competențele cu mare impact și căutare pe piața muncii sunt competențele transversale (digitale, lucrul în echipă, adaptabilitate, orientare către client, limbă străină, prioritizare, gândire creativă etc.) care sunt esențial a fi inserate în curriculumul tehnic de specialitate pentru o inserție facilă a absolvenților pe piața muncii, dar și pentru capacitatea acestora de a impregna caracterului profesional al absolventului flexibilitate și ușurința adaptării la noi contexte de muncă.

Educația, o componentă esențială a societății moderne
Transformările din domeniul educației sunt tot mai vizibile, iar politicile educaționale sunt redefinite pentru a reflecta cerințele actuale ale pieței muncii. Pe lângă introducerea unor concepte esențiale, precum „competențe”, „abilități” sau „a învăța prin practică”, s-a pus accentul pe alinierea strategiilor educaționale naționale la tendințele globale. Acest proces asigură o evoluție coerentă a sistemului educațional, strâns legat de dinamica socio-economică internațională.
Economia globalizată impune statelor Uniunii Europene o reevaluare a strategiilor educaționale, astfel încât acestea să corespundă cerințelor pieței muncii. Conform recomandărilor Parlamentului și Consiliului European, fiecare cetățean trebuie să dețină competențele necesare pentru a se adapta flexibil într-o lume aflată în continuă schimbare.

Formarea profesională în context european
Educația profesională joacă un rol crucial în integrarea pe piața muncii, contribuind, de asemenea, la formarea unor cetățeni responsabili și la reducerea sărăciei. La nivelul Uniunii Europene, sistemul educației profesionale este structurat pe două direcții principale: educația și formarea profesională inițială (EFP-I) și educația și formarea profesională continuă (EFP-C). Aceste componente sunt susținute printr-o colaborare strânsă între instituțiile de învățământ, angajatori, sindicate și autorități locale.
Datele oficiale arată că aproximativ 50% dintre tinerii europeni sunt integrați în sistemul de educație și formare profesională inițială, cu diferențe semnificative între statele membre, unde procentul variază între 15% și 70%. Acest sistem asigură pregătirea a peste jumătate din tinerii europeni pentru piața muncii și contribuie la recalificarea a peste două treimi dintre adulți.

Competențe emergente în industria turismului
Turismul este unul dintre sectoarele cele mai dinamice, iar apariția unor noi calificări este un proces natural, determinat de schimbările economice și sociale. Conform studiilor realizate de Cedefop, companiile inovatoare din turism se adaptează rapid cerințelor pieței prin dezvoltarea unor noi competențe, cum ar fi:
• Adaptarea la noile segmente de clienți, inclusiv seniori și persoane cu mobilitate redusă;
• Creșterea cererii pentru turismul de afaceri;
• Schimbări în comportamentul consumatorilor, cum ar fi popularitatea city-break-urilor;
• Dezvoltarea turismului pentru sănătate și wellbeing;
• Creșterea cererii pentru turismul de aventură și experiențial.
Noile calificări emergente nu presupun apariția unor locuri de muncă complet noi, ci mai degrabă adaptarea competențelor existente pentru a corespunde cerințelor industriei.

Pașaportul European al aptitudinilor în turism
Pentru a facilita integrarea pe piața muncii în sectorul turismului, Comisia Europeană a lansat Pașaportul European al Aptitudinilor (European Hospitality Skills Passport). Acest instrument permite compararea competențelor lucrătorilor din turism la nivel european, eliminând barierele lingvistice și facilitând recrutarea. Pașaportul este realizat în colaborare cu organizații de profil, precum HOTREC și EFAT.

Tendințe și modificări ale competențelor cerute în domeniul turismului, impuse de criza pandemică mondială
Sectorul turismului este evidențiat în raportul „Skills developments and trends in the tourism sector” (Cedefop, 2020) ca fiind unul dintre cei mai puternici piloni ai economiei Uniunii Europene. Creșterea locurilor de muncă în turism (16% din anul 2000) a fost de peste trei ori mai mare decât ponderea creșterii locurilor de muncă în economia UE. Între anii 2000 – 2017, peste 1,8 milioane de noi locuri de muncă au fost create în sectorul turismului din UE, numărul total al acestora ajungând la aproximativ 13 milioane.
În timp ce digitalizarea a dus la eliminarea unor joburi repetitive (ex: check-in/check-out automatizat, mic dejun servit prin distribuitoare automate), turismul continuă să necesite competențe interpersonale esențiale, care nu pot fi înlocuite prin tehnologie.
Aproximativ jumătate din locurile de muncă din turism sunt ocupate de lucrătorii din sfera serviciilor personale (chelneri, bucătari, ghizi), iar o altă treime de managerii din ospitalitate, lucrătorii din vânzări, agenții de curățenie și administratorii de cont-client. Între 2010-2020, rata de ocupare în majoritatea acestor categorii a crescut semnificativ, cu un avans de aproape 30% pentru manageri și angajații din industria alimentară.

Impactul pandemiei a adus noi provocări:
• Muncă slab calificată – În ospitalitate, doar 1 din 7 angajați are studii superioare, fiind sectorul cu a doua cea mai scăzută rată de calificare în UE;
• Caracter sezonier – Până la 45% din forța de muncă din turism este angajată sezonier;
• Tineri aflați la începutul carierei – 37% dintre angajați au sub 35 de ani;
• Pondere ridicată a femeilor și migranților – 2/3 din totalul forței de muncă;
• Adaptabilitate și flexibilitate – Abilități transversale precum lucrul în echipă, comunicarea și rezolvarea problemelor sunt tot mai apreciate.

Digitalizarea și noile cerințe de competențe
Impactul pandemiei asupra industriei a evidențiat nevoia unei accelerări a digitalizării. Competențele digitale sunt esențiale pentru:
• Gestionarea soluțiilor online de rezervare și check-in/check-out;
• Utilizarea meniurilor digitale în restaurante;
• Implementarea serviciilor de concierge digital;
• Asigurarea standardelor de igienă și siguranță sanitară adaptate fiecărui produs turistic.
Turismul sustenabil devine un domeniu de interes major, cu cerințe crescute pentru abilități ecologice și formare în agroturism.

Provocările formării profesionale în turismul românesc
România dispune de un sistem complex de formare profesională în turism, organizat prin licee tehnologice, școli profesionale, școli postliceale și universități de profil. Totuși, există mai multe provocări care trebuie abordate:
• Curriculum-ul de specialitate este adesea depășit, nefiind corelat cu cerințele pieței;
• Infrastructura pentru pregătirea practică este insuficient dezvoltată;
• Parteneriatele dintre școli și angajatori sunt limitate și inegale la nivel regional;
• Revizuirea standardelor ocupaționale este un proces birocratic, ceea ce îngreunează adaptarea sistemului la schimbările industriei.
Pentru a dezvolta un sistem educațional eficient în domeniul turismului, este esențial ca programele de formare să fie ajustate permanent în funcție de cerințele pieței. Un parteneriat strâns între școli și operatorii economici din turism poate asigura o pregătire de calitate, cu costuri minime, dar cu beneficii maxime pentru industrie.

Strategii pentru viitor
Uniunea Europeană pune un accent deosebit pe dezvoltarea competențelor pentru redresarea economică post-pandemie. Turismul, fiind unul dintre cele mai afectate sectoare, beneficiază de strategii de recalificare și perfecționare a forței de muncă. Printre competențele-cheie identificate se numără:
• Marketingul online și digitalizarea serviciilor turistice;
• Gestionarea deșeurilor și adoptarea practicilor sustenabile;
• Comunicarea interculturală și noi standarde de igienă.
Pentru a valorifica pe deplin potențialul turistic al României, este necesară o abordare strategică în formarea profesională, care să includă adaptarea rapidă la cerințele pieței, modernizarea infrastructurii educaționale și consolidarea parteneriatelor dintre instituțiile de învățământ și mediul privat. Doar astfel industria turismului poate deveni un pilon de dezvoltare economică sustenabilă.

Concluzii și perspective
Pentru ca educația și formarea profesională să fie un pilon de dezvoltare în industria turismului, este necesară o colaborare strânsă între instituțiile de învățământ și mediul economic. O mai bună integrare a noilor tehnologii, alături de flexibilizarea programelor educaționale, poate contribui semnificativ la creșterea competitivității turismului românesc pe piața europeană. În acest context, măsurile de perfecționare continuă, adaptate nevoilor pieței muncii, reprezintă o direcție prioritară pentru viitorul educației în domeniul turismului.