Starea de bine și sentimentul de apartenență ale profesorului de turism
Starea de bine, bunăstarea sau ceea ce tot mai des numim wellbeing este experiența sănătății, fericirii și prosperității. Starea de bine presupune o sănătate mintală bună, o satisfacție ridicată în viață, un sentiment de sens și gestionarea stresului, fiind un fenomen complex, care presupune mai multe aspecte. Au fost identificate cinci forme de manifestare a stării de bine: emoțională, fizică, socială, a locului de muncă și a societății.
Adeseori, ne referim la starea de bine emoțională sau fizică ca principale componente ale experienței holistice de wellbeing. Cu siguranță, termenii de mindfullness, reziliență, gândire pozitivă, fericire, nutriție, detox etc. sunt cel mai des amintiți atunci când ne gândim la starea noastră de bine. Se ridică însă semne de întrebare când privim către starea de bine la locul de muncă, apar frustrări, emoții negative și furie când comparăm starea de bine a angajaților marilor corporații cu cea a angajiților din domenii mai puțin finanțate și preocupate de acest aspect. Profesorii, categorie profesională deseori „invidiată” pentru vacanțele lungi și „fericite” au făcut parte din obiectul studiilor privind starea de bine generală, în această categorie fiind incluse toate cadrele didactice, de la educatori la profesori de nivel superior.
Studiile internaționale demonstrează că profesorii VET (vocational education and training) sau profesorii specializați pentru învățământul tehnologic, specialiști formați pentru domeniile tehnic, servicii, protecția mediului etc, care au obținut statut de profesor în urma absolvirii studiilor psihopedagogice și susținerii examenelor didactice, nu sunt abordați ca un grup țintă distinct în sondajele internaționale referitoare la nevoile de formare profesională continuă sau la cele legate de mediul de lucru, factorii de stimulare, volumul de muncă, responsabilități. În acest context, Edu4Tourism a realizat o cercetare exploratorie privind starea de bine a profesorilor de turism, pornind de la ideea că starea de bine la locul de muncă este influențată și de relația cu partenerii operatori economici de practică și industria turismului. Răspunsurile celor 100 de profesori VET și turism chestionați demonstrează că există o nevoie nesatisfăcută de colaborare și parteneriat, recunoaștere și apartenență.
Aspecte evidențiate în urma studiului Edu4Tourism
Au fost evidențiate aspecte ce pot fi îmbunătățite în legătură cu formarea profesională, apartenența la domeniul turismului sau valorizarea profesorilor de către reprezentanții industriei.
Pentru formarea profesională a profesorilor de turism, conform rezultatelor sondajului, este nevoie ca aceștia să poată participa la activități de tip job shadowing în departamentele companiilor de turism (36%), să fie invitați la seminarii, conferințe, workshop-uri ale industriei turismului (34%) sau să fie invitați alături de angajații companiilor de turism și training-uri gratuite (30%). Din perspectiva apartenenței, profesorii de turism consideră, într-o pondere majoritară (81%), că aparțin domeniul educației, 18% sunt legați de ambele domenii, deopotrivă, în timp ce 1% au declarat că aparțin domeniului turismului. Respondenții sunt angajați ai liceelor cu profil de turism, profesori de specialitate implicați în activitatea de predare, inspecție sau management. Pentru un tablou geografic al apartenenței, cei 18% care se consideră legați de ambele domenii sunt din licee din București, Buzău, Bran, Focșani, Gura Humorului, Iași, Mangalia, Năvodari, Oradea, Ploiești, Satu Mare, Târgu Jiu, Târgu Mureș.
Diferența dintre profesorii care se consideră incluși în ambele domenii de activitate, respectiv educație și turism și cei care nu văd decât apartenența la domeniul educației este mult prea mare pentru a crede că se lucrează în cooperare pentru pregătirea profesională a viitoarei resurse umane în turism. Analiza atentă a stării de bine la locul de muncă al profesorului VET trebuie să conțină, pe lângă elemente specifice volumului de muncă sau gestionării stresului, și evidențierea interacțiunii cu domeniul de activitate pentru care aceștia pregătesc elevii sau studenții. Pentru o imagine mai clară a sentimentului de apartenență la industria turismului, la întrebarea prin care sunt chestionați dacă se consideră apreciați de industrie, profesorii de turism au declarat în proporție de 54% că se simt apreciați, 31% nu știu și 15% consideră că nu sunt apreciați. De remarcat este că o treime dintre profesorii care au declarat că nu se simt apreciați se consideră ca fiind parte din ambele domenii de activitate, deopotrivă.
Perspectivele acestei scurte analize a stării de bine a profesorului de turism legat de locul său de muncă și aducerea în atenție a nevoii de apartenență, a includerii acestora în domeniul turismului în egală măsură cu cel al educației, sunt aspecte relevante ale situației actuale a pregătirii profesionale în turism, unde se întrevăd posibile deficiențe legate de calitatea nivelului de instruire oferit la nivelul liceelor sau chiar al universităților. Cu siguranță, sunt multe probleme ale sistemului de pregătire profesională inițial, însă o privire atentă asupra nevoii cadrelor didactice de specialitate și depunerea eforturilor de remediere, acolo unde este la îndemâna operatorilor economici din turism, ar aduce mai aproape calitatea instruirii de cerințele de pe piața muncii.
Profesor, formator, mentor VET
În contextul creșterii vârstei medii a profesorilor VET și reducerii numărului de profesori tineri care intră în sistemul de învățământ tehnologic, se discută tot mai mult despre modalități de creștere a atractivității profesiei de cadru didactic în școlile VET și crearea unui context mai flexibil pentru accesul profesioniștilor cu experiență din mediul economic. Aceștia se pot implica atât ca traineri pentru profesorii VET, cât și ca resursă umană de specialitate pentru instruirea elevilor din școlile tehnologice, fapt care ar ajuta la actualizarea cunoștințelor și informațiilor necesare formării competențelor tehnice generale și de specialitate necesare pe piața muncii. Parteneriatul de tip dual pentru învățământul tehnologic poate fi un cadru formal propice infuziei de noi cunoștințe și tehnologii în sistemul de învățământ ce presupune formarea viitoarei resurse umane calificate. Un astfel de parteneriat, atunci când nu este privit doar din perspectiva educabilului, crește nivelul de implicare de ambele părți, profesor și profesionist, și devine un instrument de inducere a sentimentului de apartenență la industrie și la îmbunătățirea stării de bine a creatorului de educație în turism.
Profesorii și formatorii VET sunt actori cheie în asigurarea calității educației de specialitate, lucrează împreună în contextul inovației, globalizării, schimbărilor rapide ale tehnologiei și societății care pun presiune pe sistemele de educație și formare din Europa și la nivel global. European Centre for the Development of Vocational Trainingcv-Cedefop consideră că se impune crearea unei punți de încredere între lumea educației și cea a muncii în contextul nevoii crescute a modelului hibrid profesori – formatori care lucrează atât în instituții de educație și formare profesională, cât și în companii. Este, de asemenea, nevoie de colaborare între profesori și formatori, în special formatorii din cadrul companiei, având în vedere rolurile și responsabilitățile lor complementare, în special în învățarea la locul de muncă. Cooperarea școală-întreprindere poate fi organizată printr-o varietate de metode, inclusiv crearea de centre speciale de training sau prin training în tandem, în care profesorii și formatorii VET sunt formați împreună (Comisia Europeană, 2018) sau crearea de rețele pentru a conecta diferiții actori între ei (angajatori, școli VET, furnizori de dezvoltare profesională), furnizarea de cursuri de dezvoltare profesională, workshopuri etc.
Starea de bine și satisfacția la locul de muncă a profesorilor VET rămân în atenția Comisiei Europene prin acțiuni permanente de sondaje și cercetare, alături de alte teme de interes pentru dezvoltarea învățământului profesional precum: cooperarea școală-companie, competențe verzi și digitale, competențe pedagogice, incluziunea și pregătirea profesională continuă.
