DE CE angajatorii „strigă” că duc lipsă de personal, iar tinerii nu-și găsesc loc de muncă?!…
Tinerii de azi, așa-zisa „Generație Y”!
Cu toții îi știm, îi cunoaștem, îi apreciem, îi iubim, îi protejăm, îi contestăm, îi judecăm, le invidiem libertatea și, în ultimă instanță, încercăm sa le impunem tiparele noastre, a celor „mai copți”, a celor trecuți prin viață și prin greutăți.
în aceste condiții, dacă nu încercăm să înțelegem și să integrăm fenomenul, dacă nu pășim „în prezent” și nu creăm condiții pentru oamenii de mâine, procesul de recrutare riscă să devină pentru angajatori o muncă de Sisif, iar pentru tinerii aplicanți, o nesfârșită „experiență”. Ajungem să îi facem specialiști în „prezentarea la un interviu” și nicidecum în muncă, indiferent care ar fi ramura de activitate.
Problema e generală. într-adevăr, calitatea profesională a tinerilor de azi, în proporție covârșitoare, lasă mult de dorit (nu vorbim de excepții, în fața cărora ne aplecăm cu respect).
Vorbim aici de marea masă a tinerilor pentru care, dintr-un amalgam de motive (sociale, economice, politice, materiale etc), educația e „uncool”, e cel mult un cuvânt perimat, prăfuit, de pe vremea „bunicilor”. Față de generațiile anterioare și de părinții lor, ei sunt mai puțin dispuși să lucreze mult timp pentru aceeași companie, se plictisesc repede, nu au răbdare, nu înțeleg “munca de rutină”, nu își doresc să performeze. Ei trăiesc după regula «make a living», versus «make a life», în special după ce și-au văzut părinții muncind din greu; așa că aleg să muncească mai puțin, în favoarea activităților care le fac plăcere.
în tot acest timp, în toate ramurile de activitate se vacantează locuri de muncă, iar angajatorii caută frenetic să-și aducă oameni noi, care să susțină, cel puțin la fel de bine, structura business-ului, dacă nu chiar să îl ducă la un alt nivel.
Este deci momentul de impact năucitor între așteptările proprii părților implicate: angajatorii caută “talente”, iar tinerii vor să acceadă direct în funcția de “seniorat” (chiar dacă pun “la bătaie” doar… tinerețea). Rezultă locuri de muncă tot vacante și tineri tot “în căutarea” job-ului perfect! Nimeni nu câștigă!
Ce este de făcut? Să așteptăm reformarea sistemului de învățământ? Să sperăm în normalizarea relațiilor economice, sociale, politice? Să asistăm neputincioși și inerți la “pierderea unei generații”?
Este momentul să ne adaptăm la ei, la tineri. Să învățăm cu și despre ei, să-i ajutăm să-și pună în valoare abilitățile. Să-i ajutăm să se descopere, să înțeleagă ce le place și unde/în ce pot performa. Să facem loc “generației Y” în business-ul nostru, să ne adaptăm “politica” firmei în funcție de valorile în care tinerii cred.
Să dăm o șansă programelor de “practică la locul de muncă”, să dezvoltăm parteneriate directe cu instituțiile de învățământ, să organizăm sesiuni de internship, să avem cât mai multe zile ale “porților deschise”, să oferim oportunități de leadership, mentorat, să încurajăm un echilibru între carieră și viața privată, să oferim flexibilitate, să întreținem o atitudine ce încurajează și recompensează comunicarea deschisă și comportamentul etic.
Vă invităm să faceți parte din “bariera” pusă în calea migrației tinerilor, să fiți “mâna forte” care îi salvează de la “înecul social”, să fiți “eroul salvator” al unei generații ce se pierde!
Haideți să reflectăm la cele de mai sus! Pe noi ne-a pus pe gânduri. Pe voi???
Echipa HoReCa
