Protecţia juridică a reţetelor
Dreptul de autor este un drept recunoscut de lege unui creator (artist, compozitor, textier, aranjor, regizor, scenarist, scriitor etc.) de a controla și dispune după cum crede de cuviință de opera sa. Cum în domeniul culinar sau barista, pe lângă multă muncă este, nevoie de „artă” și de originalitate, orgoliile profesionale sau personale asupra paternității unui produs dau naștere la situații conflictuale.
Fie că vorbim de o rețetă simplă de cozonac sau de un cocktail sofisticat, compoziția și mixul de ingrediente pot fi unice, speciale sau inventive, de unde poate apărea, în mod logic, dorința creatorului (maestru bucătar, barman etc.) de a o folosi exclusiv. Se pune astfel întrebarea dacă o rețetă culinară poate fi sau nu furată. Răspunsul nu este atât de simplu pe cât pare.
în principiu, da, o rețetă poate fi folosită „la liber”, mai ales că Legea drepturilor de autor nr. 8 din 14 martie 1996 nu precizează absolut nimic despre protejarea dreptului exclusiv asupra acesteia, iar în restul actelor normative, există doar prevederi generale cu privire la secretele comerciale, fără sancțiuni cu adevărat aplicabile pentru încălcarea acestor drepturi.
Astfel, oricine poate să-și producă, pentru propriul său consum sau pentru clienți, orice rețetar, cu absolut aceleași ingrediente ca ale competitorului său, rețetar creat după rețeta altuia, fără ca cineva să poată pretinde vreun drept asupra produsului.
Rețeta culinară nu se bucură de protecție prin brevet deoarece, chiar dacă ea însăși este o invenție, nu îndeplinește una dintre cele 3 condiții ale brevetabilității. Un patent poate fi acordat pentru inventarea unui produs, creație sau procedură în orice domeniu de cunoaștere, cu condiția îndeplinirii următoarelor cerințe: (a) noutatea – invenția nu trebuie să existe cuprinsă în vreo dezvoltare tehnologică actuală; (b) presupune o activitate inventivă – nu este un rezultat normal al cunoașterii bazate pe tehnologiile actuale existente; și (c) este susceptibil pentru aplicații industriale. Patentele nu pot fi acordate pentru invenții contrare ordinii publice, morale, ce afectează în mod negativ sănătatea și viața oamenilor, animalelor sau plantelor sau care, în mod grav, dăunează mediului înconjurător prin exploatări comerciale, pentru orice plante sau specie de animale, proceduri biologice pentru obținerea plantelor și animalelor, și invenții ce au drept obiect corpul uman sau organele, celulele, genele etc.
Mai mult, potrivit legii 64/1991, ideile, descoperirile, teoriile științifice, metodele matematice, programele de calculator, soluțiile economice și organizaționale, schemele, metodele educaționale, planuri și metode, fenomene fizice, rețete culinare și creații estetice nu sunt considerate invenții și astfel nu pot fi patentate.
O situație aparte apare în cazul unei cărți/publicații, a unui website ori a unei aplicații pe mobil, în care sunt descrise rețete culinare: aici apare protecția dreptului de autor, în sensul că nimeni nu poate copia, în vederea difuzării, sau nimeni nu-și poate însuși calitatea de autor al cărții/aplicației, chiar dacă oricine poate valorifica produsul obținut prin rețeta culinară. Cu toate că rețeta nu se bucură de drept de autor, ea este o parte componentă a bazei de date a cărții, publicației, aplicației sau website-ului de unde a fost preluată, care este privită nu din perspectiva electronică, ci din punct de vedere al unei culegeri de informații dispusă într-o modalitate sistemică. în acest caz, este posibil ca reclamantul să aibă pretenția întemeiată de a-i fi fost încălcate drepturile sui generis ca autor al platformei informaționale inițiale.
Să zicem că o postare pe un blog poate fi încadrată de lege la „operă scrisă”, dar o postare culinară are specificul ei, nu e un text obișnuit, ci cuprinde ingrediente și tehnici anume, care în general pot fi atribuite tezaurului cultural comun, și suferă intervenții personale la fiecare pregătire. în mod clar, ingredientele dintr-o rețetă culinară nu sunt supuse protecției copyright, dar când rețeta este însoțită de o expresie literară substanțială, sub forma unor explicații sau îndrumări, sau când e vorba de combinarea unor rețete, cum sunt cărțile de bucate, ar putea exista bazele protecției dreptului de autor. Doar că protecția acoperă numai modalitatea particulară, literară, de expresie și nu se extinde asupra numelor, titlurilor, frazelor scurte, ideilor, sistemelor sau metodelor. Legea din România este lacunară în această problemă, însă instanțele de judecată sunt din ce în ce mai atente la detaliile de protecție a copyright-ului.
în concluzie, dat fiind faptul că ingredientele și modul de preparare nu sunt protejate de nicio lege, o rețetă culinară nu poate fi furată, ci doar modalitatea ei literară și eventual vizuală de transpunere în practică.
Dacă rețeta nu poate fi protejată, în schimb, procedeele de preparare sau de conservare a unui produs pot face obiectul unui brevet de invenție. Chiar și manualul de utilizare al produsului alimentar sau rețeta însoțitoare, ca text scris în mod cu totul original, pot fi protejate prin drepturi de autor.
Costi NEACȘU, avocat.
