Restaurant ”de cartier”
Și, cel mai simplu, voi începe cu cel la care merg de peste zece ani: Potcoava. Este localul de pe strada mea, în care merg regulat de peste 10 ani. Sunt unul dintre mulții clienți ai casei. La început nu am vrut să intru aici. Cine ar fi intrat într-un restaurant aflat undeva la limita cartierelor Crângași și Giulești? Și e și atât de aproape de casă încât nu poate fi un restaurant bun… Gândeam că nu puteam fi atât de norocos… Dar, prietenii și curiozitatea m-au făcut să intru într-o zi.
Prima impresie a fost deosebită, mai ales pentru acel moment. M-a surprins prin intimitatea și căldura decorului. Restaurantul era făcut într-o casă de tip vagon fără pereți despărțitori. Practic era o sală lungă cu mesele înșirate de-a lungul pereților laterali cu aproximativ 60 de locuri. Obiecte de decor amintind de anii interbelici. Predominau pendulele. Exista și o terasă cu 40 de locuri, sub o boltă de viță de vie. În urmă cu 5 ani clădirea a fost schimbată radical.
Acum restaurantul are 120 de locuri în salonul principal și altele 80 în al doilea salon și cam tot atâtea pe terasa-grădină (care este pe două niveluri și foarte bine îngrijită). Patronii, chiar dacă au dezvoltat restaurantul, au reușit să pastreze aerul interbelic și, în anumite zone, intimitatea de la început… Sunt nenumărate ceasuri, pendule, tablouri, oglinzi, mobilă veche, foarte mult lemn și un candelabru imens. Totul te copleșește atunci când intri pentru prima oară, chiar și ținuta ospătarilor, cu papion. Toate mesele sunt din lemn masiv lăcuit și nu sunt acoperite de fețe de masă.
Meniul foarte bogat este și astăzi în mare parte același. Și acum rămâi surprins când nu găsești, într-o cârciumă de cartier, ciorbă de burtă. Dar, încă de la început, pentru a „selecta” într-un mod discret clientela, nu a existat în meniu. Și uite că se poate și fără… Găsim însă foarte multe feluri de vită, iarăși surprinzător, pentru un restaurant de cartier. Nu va mai zic cât de bine este preparată. Și biftecul tartar… sunt 3 ospătari și patronul, care-l pregătesc ca la carte, în fața clientului.
Dar, felul meu preferat este brânza gratinată… Un fel inspirat din zona Greciei… Sunt foarte multe salate și antreuri pe bază de legume. Tot meniul este o combinație mediteraneană și balcanică. Una dintre observațiile mele, încă de la început, a fost mulțimea felurilor de mâncare din meniu. Este foarte greu să ai totul proaspăt. Totuși, folosind ingrediente de bază relativ puține, dar cu multă imaginație, reușesc acest lucru. Doar la câteva feluri de pește produsul de bază este congelat și ești informat de acest lucru. Și gustul preparatelor este același de fiecare dată. Eu nu-mi aduc aminte să fi făcut vreo plângere legată de gust.
Legat de vinuri, pot spune că tot timpul a existat o selecție atentă. Acum vin sub 35 de lei nu prea găsești în meniu, iar media este spre 70-80 de lei. Ceea ce nu e chiar ieftin. Nu uitați că vorbim de o „cârciumă” de cartier. Tot legat de serviciu: vinul roșu se decantează, paharul de cognac se încălzește la flacără în fața clientului… Potcoava a fost printre primele restaurante unde am găsit apă minerală la sticlă, nu la PET.
Câteva cuvinte despre ambianță. Fondul sonor este asigurat de o muzică în surdină, cu accente din Italia și Franța. Sistemul de încălzire, răcire, filtrare și aerisire al aerului este performant și foarte bine mascat. Toaletele sunt curate, cu tot felul de sisteme electronice de parfumare și de distribuire a hârtiei, sistemul de încălzire și aerisire fiind complet separat de cel din sală. M-am întrebat cum de merge așa bine restaurantul… și de atât de mult timp, iar răspunsul se regăsește în rândurile acestui articol… Sintetizând pot spune că depășirea așteptărilor clienților, transformarea unui așa zis defect – zona amplasării nu prea bine văzută de către bucureșteni – într-o calitate, imaginația, continuitatea, fidelizarea personalului, dezvoltare-investiții (nu numai în construcții, dar și în bucătăria care este super utilată), curățenia, atenția mare la detalii, fac diferența.
Deci, un restaurant aflat total în afara zonelor de interes culinar și de distracții ale Bucureștiului (Centrul Vechi, Herăstrău, Clucerului, mall-uri) reușește de aproximativ 13 ani să mențină un standard ridicat al serviciilor și să evolueze „cu casa închisă” chiar și în perioada de criză.
Cristi ȘTEFĂNESCU
cristi.stefanescu@ymail.com
