Topuri, oameni, gusturi…
Industria ospitalității din România duce lipsă de clasamente serioase, în care să fie urmărite la sânge criteriile în evaluarea unui local. în afară de câteva gale, premii de excelență, ceva decernări interne de premii, sectorul restaurantelor și cel al hotelurilor din România nu au un sistem de referință performant și specializat în acordarea de distincții.
Nici premii nu sunt, dar nici industria românească a ospitalității nu se dă în vânt după astfel de lucruri. Am auzit operatori spunând că afacerea lor este de top sau cred că sunt poziționați în top. în care top? în clasamentul cui și pe ce bază, nu am priceput… însă cu toții vorbesc, dacă nu vădit, mai în șoaptă, despre stele Michelin, despre bucătari de renume, despre cum ar vrea să scrie cineva în media și despre afacerea lor, dar pe bune și fără șpagă.
Oamenii sunt imprevizibili, și vorbim aici de operatorii din industria ospitalității. Vor să se scrie despre ei, dar numai de bine… că deh, publicitatea rea nu este bună pentru business. Dacă ar fi după noi, am face un top al localurilor din România, intitulat Best Restaurants Editors Choice, adică cele mai bune restaurante pe gustul nostru, al celor din presa scrisă. Dar nu e bine, că oamenii ar spune „cine vă califică pe voi, să vă dați cu opinia despre cârciuma aia?”, deci divergențele de opine vor fi inevitabile. Răspunsul nostru ar fi „noi, ca simpli consumatori, ne calificăm să dăm note, să facem recenzii și să spunem cine este bun/corect”, pentru că avem la îndemână o unealtă puternică, CUVâNTUL, fie el în presa scrisă, fie în social media. Și, până la urmă, clienții de restaurant sunt poate mai profani decât noi…
în esență a aprecia și a evalua un local ține de gusturi. Și la urma urmei nu există un sistem standardizat la care să ne raportăm atât noi, cât și operatorii din industrie când vorbesc de cum trebuie să fie sau să funcționeze o afacere, astfel că fiecare face cum consideră de cuviință. în acest context, dacă ar fi să realizăm un clasament serios al celor mai bune restaurante sau hoteluri din România, vom fi întotdeauna acuzați de subiectivism și lipsă de profesionalism.
De același lucru putem să-i acuzăm și noi pe operatorii din industrie. Din experiența noastră restaurantele, și nu numai, nu au un standard al serviciilor oferite și dacă au, acestea sunt opace, greu de înțeles, prea ușor de intrepretat de fiecare individ în parte, conform principiilor personale, și aproape imposibil de implementat.
P.S. Am comandat de multe ori în localuri și țări diferite, „piese” care ar fi trebuit să fie oarecum la fel – nu spunem standardizate! – măcar la ingredinte și metode de preparare. Chateaubriand ar trebui să fie asemănător de la Paris până la Fălticeni, atâta vreme cât acest preparat apare în MENIU, pentru că este un fel de marcă înregistrată și ai oarece așteptări. Dacă nu seamănă nici pe departe cu ceea ce știi, nu este o problemă, dar numele ar fi cazul să fie schimbat cu ceva de genul „bucată de carne ca la noi”…
